Măsuri împotriva răspândirii adevărului

Conform narațiunii oficiale, planeta se confruntă cu o pandemie, un ”virus ucigaș”, care ne pune tuturor în pericol sănătatea și viața. Iar autoritățile iau o serie de măsuri menite să împiedice răspândirea virusului, pentru a ne proteja și deci pentru ca toți să fim în siguranță și să trecem cu bine peste această încercare. Bineînțeles, totul se face din dragoste pentru noi, pentru popor, deoarece, atât autoritățile cât și mass-media au ca unic scop binele nostru, al poporului, așa cum au dovedit până acum.

Dacă eu aș privi lucrurile dintr-o altă perspectivă și aș spune că toate aceste măsuri au ca scop în principal tocmai împiedicarea răspândirii adevărului legat de această pandemie și trezirea oamenilor la realitate, mulți dintre voi ați zice că sunt nebun, nu-i așa?!

Dar să analizăm lucrurile din această perspectivă total ”anormală”!

Astăzi comunicarea umană este de două feluri: directă și prin intermediul tehnologiei. Comunicarea directă este cea naturală, în care oamenii se întâlnesc față în față și discută. Cea prin intermediul tehnologiei se face fie pe Internet sau prin telefon, caz în care este bidirecțională și prin intermediul televiziunii și presei, caz în care este unidirecțională. În cazul comunicării directe și al celei prin intermediul Internetului și al telefoniei, pentru a împiedica răspândirea adevărului se apelează la măsuri de împiedicare efectivă a comunicării sau în cel mai rău caz o limitare a comunicării prin cenzură. În cazul televiziunilor și al publicațiilor scrise sau online se apelează la tehnici de falsificare a adevărului prin controlul percpeției colective asupra realității.

Să le luăm pe rând!

Măsuri pentru împiedicarea comunicării directe:

• izolarea la domiciliu,
• limitarea deplasărilor scurte și a călătoriilor,
• distanțarea socială,
• purtatul măștii, care limitează mult comunicarea non-verbală și induce celor din jur teama de a se contamina,
• interzicerea vizitelor între rude și prieteni.
• interzicerea întrunirilor, manifestărilor cultural-artistice, a sărbătorilor religioase.

Toate aceste măsuri au rolul de a împiedica cât mai mult contactul între indivizi și astfel de pune oamenii în imposibilitatea de a mai comunica, de a forma comunități și de a se organiza.

Măsuri pentru a împiedica comunicarea online:

• îndemnul obsesiv de a ne informa numai din surse oficiale, indicate de autorități, pentru că orice altă sursă este ”fake news” sau ”teorii conspiraționiste”,
• cenzurarea postărilor de pe rețelele de socializare, care în viziunea autorităților conțin informații false și periculoase pentru public,
• închiderea unor site-uri la cererea autorităților, sub pretextul că acestea ar transmite de asemenea informații false despre pandemie și că ar zădărnici măsurile de combatere a îmbolnăvirilor.

Singurul canal de comunicare prin tehnologie care este mai greu de controlat este telefonia mobilă, dar în acest caz oricum răspândirea informațiilor este mult redusă de faptul că de obicei comunicăm telefonic doar în familie și doar cu persoanele apropiate.

În cazul mijloacelor de comunicare unidirecționale, în special televiziunea, se recurge practic la falsificarea realității prin mijloace moderne de dezinformare și manipulare a opiniei publice.

Se repetă obsesiv fraze menite să înducă teamă, panică și îngrijorare, se transmit non-stop ”imagini cu impact emoțional”: persoane îmbrăcate în costume de izolare ca în filmele SF, persoane cu mască și mănuși, bolnavi transportați cu izoleta, salvări cu sirena pornită, imagini cu bolnavi la terapie intensivă, ventilați mecanic, se transmit din oră în oră numărul persoanelor infectate și numărul persoanelor decedate se pare din cauza virusului etc.

O altă metodă prin care se creează impresia unei pandemii este aceea a manipulării statisticilor, combinată cu falsificarea numărului de cazuri a persoanelor infectate și decedate. Persoanele infectate se înmulțesc prin teste fals pozitive, iar persoanele decedate prin falsificarea certificatelor de deces, pe care, la cauza morții, în loc de cancer, diabet, infarct, atac cerebral, leucemie, insuficiență renală, insuficiență hepatică etc. se trece COVID-19. Mai exact, persoanele moarte CU coronavirus sunt trecute ca persoane moarte DE coronavirus.

Să ne gândim puțin care ar fi situația în cazul unei epidemii reale. Dacă virusul ar fi contagios și periculos ar trebui să vedem pe stradă mulți oameni care se simt rău, care tușesc, strănută, am avea și noi cazuri de acest gen în familie, printre prieteni, colegi, vecini. Numărul celor bolnavi, la viteza cu care autoritățile și OMS pretind că virusul se extinde, ar trebui să fie de ordinul sutelor de mii numai în România. La fel și numărul morților ar fi mult mai mare și acest lucru s-ar observa prin aglomerație la cimitire și în spitale, la morgă. Toate aceste lucruri nu se pot observa în lumea reală și de aceea lumea ar putea intra la bănuieli, că ceva nu este în regulă cu ceea ce se prezintă la televizor și pe alte canale oficiale.

Se pare că în spitale este aglomerație și medicii sunt depășiți de situație doar pe la televiziuni, pentru că multe persoane care au fost în această perioadă prin zona respectivă spun că spitalele sunt practic goale, deoarece acum nu se mai internează nici pacienții cu boli cronice sau urgențe, dacă aceștia nu au legătură cu coronavirusul.

Pe de altă parte dacă nu vedem persoane care tușesc și strănută atunci cum de se transmite virusul cu o asemenea viteză?

Răspunsul la aceste nedumeriri este dat de o serie de noi invenții ale medicinei moderne: pacienții ”asimptomatici” și virușii care se transmit și atunci când vorbești sau respiri, nu doar când tușești sau strănuți.

Ni s-a spus că 80% din cei infectați sunt ”pacienți asimptomatici”, adică, tu te simți bine, nu tușești, nu strănuți, nu ai febră, dar dacă testul este pozitiv, înseamnă că ești bolnav și transmiți boala. Asta înseamnă că boala poate fi transmisă practic de oricine, chiar și de cei care nu prezintă semne de boală, fapt care accentuează și mai mult paranoia și fobia socială. Dacă mai adăugăm și faptul că virusul se poate transmite doar dacă vorbești și respiri, atunci avem tabloul complet al unei pandemii care există, chiar dacă nu avem vreun indiciu că ar exista!

Ceea ce v-am descris până acum este doar o perspectivă asupra realității, mai exact perspectiva mea. Dacă această perspectivă este conformă cu adevărul, apare întrebarea, de ce autoritățiile și mass-media ar încerca să creeze percepția publică a unei false pandemii? Ei bine, asta e o cu totul altă poveste și este mult de vorbit și pe această temă. Până una-alta puteți viziona clipul următor.