Piţipoancele cu nas sensibil

Hadeţi să recunoaştem un lucru: nu ai cum să eviţi mirosul de transpiraţie în mijloacele de transport în comun. Mai ales acum, pe căldurile astea şi la cât de aglomerate sunt autobuzele, tramvaiele şi troleubuzele, nu ai cum să nu transpiri. Poţi să te dai cu zeci de deodorante şi parfumuri, poţi să faci mii duşuri când pleci de acasă sau de la muncă, dar după câteva zeci de minute de aşteptat în staţie, după alte minute de mers în aglomeraţie, fără aer condiţionat, nu ai cum să nu puţi.

De multe ori când merg cu R.A.T.B-ul şi e cald afară, se găseşte careva să strige în gura mare, că „Doamne, ce pute”, „mai spălaţi-vă, băi” şi alte asemenea vociferări. Numai că, persoanele care fac asta nu sunt mari doamne, stilate şi elegante sau nu ştiu ce principese şi femei de bani gata, ci nişte ţoape amărâte care stau în cămine de nefamilişti sau ţigănci în maieu şi papuci de plastic, care stau cu sămânţa de floarea-soarelui în gură. Dacă sunt în grup, se uită una la alta ca proastele şi pufnesc în râs, apoi încep să strige şi să se ţină de nas.

Asta arată că tocmai cei care provin din medii unde igiena personală nu este un obicei, odată ajunşi la oraş, încep să capete un aer artistocratic, ridiculizând tocmai metehnele de care sufereau, sau încă mai suferă.