De ceva vreme mă tot frământă întrebarea: de ce se împrumută statul român în euro şi nu în lei? Mintea mea de ignorant în ale economiei nu reuşeşte deloc să înţeleagă acest lucru. De ce este ţara noastră legată în mod artificial de moneda europeană când economia noastră internă are la bază bătrânul leu?
Una din minciunile preferate ale lui Traian Băsescu este că „statul împrumută bani (euro) pentru a plăti salarii şi pensii”. A uitat probabil că în 2009 spunea că România încheie acordul cu FMI, doar aşa ca „centură de siguranţă”. Mă rog, nu ăsta era subiectul… Dar pornind de la această idee, nu înţeleg de ce are nevoie statul de euro de la FMI, atât timp cât salariile şi pensiile se plătesc în lei. Se duce cumva Boc cu camionul de euroi de la FMI, la colţul străzii ca să-i schimbe la „valutişti” şi pe urmă aleargă cu leii să achite retribuţiile bugetarilor şi drepturile pensionarilor? 😆
Nu ar fi mai normal ca statul să se împrumute în lei de la BNR? Dacă stăm să se gândim bine, cine au nevoie în România de euro?
1. Importatorii.
2. Cei care au credite în valută.
3. Turiştii care pleacă prin Europa.
Atunci de unde foamea asta nemăsurată pentru euro? De ce are statul nevoie de euro, dacă încasările şi plăţile sale sunt în majoritate în lei? Şi de ce nu sunt suficienţi lei pe piaţă?
O altă idee „strâmbă”, băgată cu forţa în cap românilor, este aceea că populaţia a contribuit la îndatorarea ţării prin creditele pentru nevoi personale:”tot cretinul şi-a luat plasmă cu buletinul”. Dar aceste credite nu au fost făcute în lei? Iar dacă cei care au făcut aceste credite nu cumpărau „plasme”, maşini de spălat, frigidere şi alte produse de acest gen, acest lucru nu băga în faliment zecile de reţele de magazine de electrocasnice, care cumpăraseră, prin import, tone de mărfuri cu credite făcute în euro?
Deci care este adevărul până la urmă? Cine trage sforile în această afacere necurată? BNR (Banca anti-Naţională a României) împreună cu băncile comerciale? Statul român? Cine? Mă ajută cineva?…
Din pacate unii oameni se apuca sa scrie articole despre lucruri pe care nu le inteleg. Sper ca data viitoare cand vei incerca sa abordezi o tema pa care nu poti sa o intelegi sa te gandesti inca o data inainte de a scrie un articol pe blog.
Păi, dacă citeai mai atent articolul, vedeai că am spus tocmai acest lucru, CĂ NU ÎNŢELEG şi aştept lămuriri din partea altora care se pricep. Dar se pare că şi tu citeşti articole fără să le înţelegi. Nu-mi foloseşte la nimic comentariul tău!
„Nu ar fi mai normal ca statul să se împrumute în lei de la BNR?”
Pentru ca BNR-ul este cel care da cursul euro in Romania. Cursul euro nu tine de economia Romaniei ( asa ar fi normal), ci tine de sumele enorme de euro bagate pe piata de BNR. De ce fac cei de la BNR acest lucru? Foarte simplu, ca sa nu sara cursul euro la mama naibii. Asa ca daca candva BNR-ul nu va mai avea chef sa umble la rezerve, isi poate primi datoriile (teoretic) fara ca acestea sa-si piarda valoarea.
In fine, situatia e mult mai complexa. Cine castiga? BNR-ul face mai mult compromisuri decat castiga. Bancile sunt in mod cert cele castigatoare. Pentru ca dupa ce statul se imprumuta de la BNR sau FMI, acesta baga bani-n banci, pentru a se imprumuta mai apoi de la aceleasi banci. Chestia e ca noi ii numim pe cei care ne conduc „statul roman”, dar de fapt sunt niste oameni care au foarte multe afaceri cu bancile, sunt niste oameni care isi castiga averi din comisioane sau spaga. Niste oameni care doresc sa tina-n viata bancile, pentru ca altfel, nu ar supravetui nici ei.
E buna legatura cu BNR-ul pentru ca este adus in prim plan. Personal, ii consider pe cei cativa oameni de la BNR (in frunte cu Isarescu), a fi sigurii care au habar pe ce lume sunt. Totusi daca sunt si destepti nu inseamna ca sunt si buni pentru popor. BNR-ul a fost mereu „avocatul diavolului”.
Ok am înţeles. Ştiu că BNR are grija numărul unu să ţină inflaţia pe loc, iar statul român împrumută euro de la FMI ca să îi „pompeze” în băncile comerciale străine. Dar mă gândesc că inflaţia nu poate creşte dacă nu există un excedent proporţional de lei pe piaţă. După cum ai spus, BNR poate controla după bunul plac cursul leu/euro. Dacă statul s-ar împrumuta în lei de la BNR şi inflaţia ar creşte puţin, acest lucru ar pune în mişcare economia internă. Dacă statul ar duce şi o politică de descurajare a importurilor, poate am putea, din producţia internă, măcar să ne asigurăm hrana, care am înţeles că în proporţie de 80% este de import şi s-ar mai crea şi nişte locuri de muncă.
„Daca,daca,daca…” – m-am resemnat.
„în proporţie de 80% este de import” – de aia am fost primiti in U.E. si tot de aia inca suntem tinuti in U.E.
„s-ar mai crea şi nişte locuri de muncă” – e o solutie dar incompleta; pentru a pune in miscare economia interna e nevoie de mai multe solutii; uite de exemplu, daca as avea bani pentru a-mi deschide o afacere maricica, m-as duce in Bulgaria; au taxe si impozite mult mai putine si mai mici, au forta de munca mai ieftina, au stabilitate d.p.v. legislativ; stii cate taxe si impozite plateste o s.c. in Roamania? 35 ( si asta daca nu mai inventeaza „statul”, peste noapte, inca cateva.
In plus, cei care conduc „statul” au foarte mult afaceri in alte tari si putin le pasa de economia interna. Aici, ei fac doar „afaceri cu statul”.
Mi-a venit in minte o intamplare pe care am relatat-o candava, pe un site:
„In timp ce ma desfatam savurand cafeaua si tigara de dimineata, imi suna telefonul. Nimic mai placut, zic eu, bucuros fiind de eventualitatea conversatiei. Povestind despre una alta, ajunsesem ( nu-mi dau seama cum 🙂 ) la Radu Mazare, despre care mi-am manifestat indignarea. Drept urmare, am auzit de la capatul celalalt al firului: “- E bun, ma, ca doar nu degeaba l-au ales constantenii de trei ( !?) ori!
As fi vrut sa-i spun ca tocmai acest lucru e mai dureros…”
Vezi,Dane, problema nu e BNR-ul, statul, banciile sau FMI-ul. Problema suntem noi.
Stiu ca pare inuman, dar hai sa ne luam cate un scaunel la marginea societatii, si sa privim declinul. Sigur e un tablou pe cinste!
In principiu (din cate stiu eu ca nespecialist – ba nici mare cunoscator nu sunt, ci abia invatacel) inflatia este cauzata nu de masa monetara mai mare in circulatie (asta pare sa fie doar un simptom sau chiar un efect, dar nu o cauza) ci de cresterea preturilor acelorasi produse si servicii care inainte costau mai putin.
Iar de valuta (multa!) au nevoie in primul rand firmele cu capital strain care castiga aici in lei dar au nevoie sa repatrieze profitul in valuta (daca nu repatriaza cumva si capitalul si pleaca de aici). (Ce sa faca cu leii la ei acasa?)
Inflaţia se datorează existenţei pe piaţă a unei mase monetare, care este mai mare decât valoarea produselor existente pe acea piaţă. Creşterea preţurilor este un efect.
Din cate stiu eu, masa monetara existenta pe piata (ca atare) nu are motive sa creeze inflatie – daca nu circula; pur-si-simplu excedentul sta linistit, nemiscat, neavand CE sa plateasca.
Inflatia apare din CIRCULATIA excedentului de masa monetara, care nu este pus in miscare decat de marirea preturilor (altfel nu circula decat TOT suma veche, redusa, adica banii necesari).
Eu ASA intelesesem de pe blogurile economice. Da’ poate ca am inteles eu gresit si gandesc intr-un mod eronat.
P.S. Este adevarat – pe de alta parte – ca preturile nu cresc daca nu exista masa monetara care sa achite surplusul de suma (altfel o aceeasi cantitate de bani va plati o cantitate mai mica de produse, unele ramanand nevandute, ceea ce pune presiune pe preturi in sensul reducerii lor la loc: cine nu a putut sa-si vanda marfa scump o va ieftini la loc pt a scapa de ea, si efectul se propaga apoi in lant dupa acelasi model la toti cei care inca nu au ieftinit, determinandu-i sa ieftineasca si ei. Adica TOT marirea preturilor determina inflatia – este eterna problema a precedenţei oului sau gainii.
Ca să nu existe dubii în legătură cu ce este inflaţia, cum se produce şi ce efecte are, avem aici un filmuleţ educativ realizat de Banca Centrală Europeană.
http://www.ecb.int/ecb/educational/pricestab/html/index.ro.html