Atenţie, escrocherii cu locuri de muncă!

Este un lucru cât se poate de josnic şi imoral să încerci să faci bani prin înşelăciune, speculând disperarea şi necazurile altor oameni. Criza actuală din România a adus de multe ori în culmea disperării pe cei care sunt în căutarea unui loc de muncă. Aşa se face că s-au înmulţit şi escrocii şi speculatorii acestui fenomen social.

În cei 6 ani de când mi-am făcut conturi pe 3 din cele mai mari site-uri de locuri de muncă de la noi, am aplicat la sute de companii, care ofereau diverse posturi, pentru diverse calificări. CV-ul meu a fost vizualizat, în tot acest timp, cam de 3 companii şi doar una singură m-a chemat la un interviu.

Aşa că, am fost foarte bucuros când, acum câteva zile o firmă din cele la care am aplicat nu numai că mi-a vizualizat CV-ul, dar mai mult, mi-a făcut şi o „ofertă de colaborare”. Am pus între ghilimele ultimele cuvinte, pentru că oferta s-a dovedit în final a fi o înşelăciune grosolană.

Oferta de colaborare era sub forma unui mesaj de e-mail foarte lung, în care îmi erau prezentate numeroasele proiecte ale companiei, dorinţa de extindere a afacerilor în toată ţara, colaborările cu firme din România sau din străinătate etc. Erau amintite frecvent datele de înregistrare ale firmei, contul bancar ş.a, probabil pentru mai multă credibilitate.

Documentul mai conţinea şi o listă, destul de diversă, cu posturile disponibile pentru angajare (probabil pentrui a atrage mai mulţi fraieri). Erau specificate salariile pentru fiecare post (mai mici decât cele din ofertă, dar totuşi acceptabile) şi avantajele, care puteau consta în telefon de serviciu, maşină, carte de muncă, comisioane etc. Cel mai amuzant mi s-a părut postul de tâmplar, care avea ca îndeletnicire principală „realizarea  posturilor de lucru”. 😆

Toate bune şi fumoase până aici, dar… pentru că există un mare DAR, problema era că firma are sediul în Braşov, iar eu locuiesc în Bucureşti. Prin urmare mi se ofereau două variante: prima era să mă prezint la sediul firmei din Braşov pentru un interviu, iar a doua să achiziţionez un CD cu suma de 25 RON, care urma să-mi fie expediat prin poştă.

Motivaţia celei de-a doua opţiuni, aceea de a cumpăra CD-ul, era exprimată astfel: „neseriozitatea oamenilor cu care am intrat în contact, de la distanţă neputând să verificăm exact dorinţa acestora de a lucra”. Nu am înţeles ce legătură este între seriozitate şi faptul de a cumpăra un CD, probabil scris pe calculator, care nu costă mai mult de 1,5 RON, la preţul de 25 de RON, fără nicio garanţie că vei fi angajat. (serios este cumva sinonim cu fraier?!) La fel, nu am înţeles cum putea suplini acel CD interviul la care ei trebuiau să mă cunoască şi să îmi evalueze competenţele.

În text este justificat şi preţul CD-ului. Acesta conţine „prezentarea planului de afaceri cât şi locurile de muncă disponibile pe fiecare oraş în parte, cu descrierea detaliată a cerinţelor activităţii în sine, cât şi remuneraţia acestora, bonusuri şi beneficii, Contractul de Mandat (!!!) cu care veţi fi angajaţi, o Fişă Personală şi Profesională necesară pentru a stabili cât mai eficient încadrarea profesională pe care o aveţi, dar şi ce dorim de la viitorii nostri angajaţi şi colaboratori” (oare nu puteau trimite toate aceste informaţii printr-un simplu e-mail?!) Apoi vine şi cireaşa de pe tort: în preţul pachetului intră „taxe postale şi de transport, CD în sine, carcasa, plicuri, T.V.A.-ul MAJORAT etc” 😆

Mai este specificată şi o altă variantă, pentru cei care au adresa din buletin diferită de cea de domiciliu, aceea de a depune suma de 29 RON direct în contul bancar al firmei, suma fiind ceva mai mare datorită faptului că banca percepe un comision de 4% (!!!).

M-am uitat puţin şi pe site-ul posibilei firme şi pe cele din portofoliu, sau care reprezintă „proiecte/afaceri” aflate în derulare sau în curs de lansare. Impresia pe care mi-au lăsat-o a fost aceea a unor site-uri făcute de puşti de liceu. Site-urile din „portofoliu” aveau trecute, în afara unuia singur, alte firme sau persoane ca autori, iar pe unul din ele se auzea, ca background sonor, o manea. Marele proiect al companiei era un magazin online, care era format dintr-o pagină principală cu un meniu şi o imitaţie de „coş de cumpărături” şi avea link-uri ce duceau spre o serie de pagini albe, pe care scria doar numele unor oraşe din România. Noroc că mă pricep şi eu puţin la cum se realizează un magazin online şi am putut să-mi dau seama cu ce am de a face.

Am scris toate acestea pentru a pune în gardă eventualele persoane care ar putea cădea victime acestui gen de înşelătorii. Nemulţumirea mea principală este că acest anunţ este postat pe un site de job-uri care are pretenţia că este serios şi se numără printre cele mai mari de acest gen din ţară. Oare nu se poate face o minimă verificare a companiilor care postează astfel de „oferte”?! Nu de alta dar, dacă îmi caut un loc de muncă şi intru pe un site specializat în domeniu, aş vrea să găsesc locuri de muncă, nu reclame la ciocolată cu văcuţe mov, oferte de cursuri de calificare, metode de făcut bani dând click-uri pe reclame, sau să iau ţepe de la puştani, care au învăţat să cumpere un domeniu de Internet şi să scrie câteva linii de cod în PHP!

Cred că ar fi bine să citiţi şi cum se fac escrocherii cu vânzări auto!