Originile BNR

Am descoperit un articol foarte interesant legat de istoria Băncii Naţionale a Românei şi de aspecte ale finanţelor mondiale mai puţin cunoscute. Încă nu am reuşit să verific autenticitatea şi acurateţea informaţiilor, dar cred că merită citit şi meditat asupra lui.

Banca Naţională a României ( National Bank of Romania)

Banca Naţională a României  a luat fiinţă în aprilie 1880 având 30 milioane de lei capitalul initial, din care 10 milioane au venit de la stat iar restul de 20 de la familia Brătianu.

Personajul exponenţial este Eugeniu Carada. Există o istorie a domnului Carada dar adevărul este că şi până în ziua de astăzi rămâne un mare mister acest domn Eugeniu Carada.

În 1863 Carada pleacă la Paris sub motivul studiilor. Nu se rezumă doar la a sta în Franţa, existând relatări ale călătoriilor lui în Londra, Veneţia. În toate aceste ţări cunoaşte multe personalităţi ale vremii şi stabileşte legături cu aceştia , atât în nume propriu dar şi în numele  partidului care îl reprezenta la acea vreme, cel liberal, fiind prieten o viaţă întreagă cu Brătianu.

În perioada în care a stat la Paris, Carada a scris pentru mai multe ziare, continuând apoi colaborarea şi scriind din ţară. A scris pentru: “La semaine financiere”, “Le siecle”, “L’homme libre”.

“La semaine financiere” era cunoscută la acea vreme ca reprezentând interesele unei anumite bănci, cel puţin la momentul fondării publicaţiei. Este vorba despre o bancă a familiei Rothschild. Astfel în această publicaţie au apărut des articole favorabile la adresa afacerilor familiei Rothschild, care la momentul respectiv se extindea şi către infrastructură, având ca ţintă căile ferate.

Carada s-a întors şi a început să îşi exprime din ce în ce mai vehement opiniile formate în afara graniţelor ţării, în aceeaşi perioadă în care în întreaga lume se făceau presiuni imense în cadrul fiecărei ţări în parte pentru înfiinţarea unei bănci centrale, lucru care s-a întâmplat şi în România în aprilie 1880.

În acea perioadă poetul Mihai Eminescu lucra la ziarul conservator „Timpul”. Era una din vocile cele mai vehemente împotriva liberalilor acelei perioade care priveau cetăţeanul ca pe un mic şurub al unei maşini. Nu scria articole doar împotriva liberalilor ci a tuturor celor care prin acţiunile lor făceau rău poporului român. Astfel printre victimele atacurilor sale s-au numărat şi conservatori, ceea ce ne spune foarte multe despre caracterul lui Eminescu.

Mare om, mare caracter, mare român, activitatea de jurnalist a lui Eminescu a fost dată uitării, nu a fost promovată cu un scop bine definit, şi anume acela de a îngropa articolele lui.

Eminescu a scris numeroase articole împotriva lui Eugeniu Carada, pentru că aceasta era arma lui Eminescu şi pentru că Eminescu „l-a citit” pe Carada încă de la început, şi-a dat seama de intenţiile lui ascunse şi mârşave. Încă o dovadă în sprijinul celor care susţin că Eminescu a fost asasinat, acum se poate face legătura şi ne putem da seama cine a fost în spatele asasinatului.

Carada a refuzat postul de guvernator. Era de aşteptat ca în contextul mondial al acelor ani şi al presiunilor externe România să nu facă faţă şi să cedeze atât financiar cât şi moral…

Carada, departe de a fi un naiv, era conştient de acest lucru, acesta fiind adevăratul motiv al neacceptării scaunului de guvernator al băncii naţionale, scaun ce a revenit lui Ion Câmpineanu, de asemenea liberal.

Astfel, până la sfârşitul lui 1890, deci în primul deceniu de viaţă al Băncii Naţionale Române, România se vede nevoită să se împrumute. Puteţi ghici care au fost norocoşii selectaţi pentru a acorda împrumutul? Au fost mai multe instituţii bancare (se pare că nevoia de bani a României era excesiv de mare… vai de capul străbunilor noştri care au suportat adevăratele costuri ale împrumuturilor, în timp ce pentru BNR e motiv de mândrie şi laudă).

Acesta este un fragment de pe site-ul Băncii Naţionale Române:

” Paralel cu străduinţa de construire a unei reţele naţionale, BNR a pus bazele credibilităţii sale internaţionale, continuând relaţiile cu Banca Franţei şi intrând în relaţii cu instituţii de credit din Europa, printre care Disconto Gesellschaft şi S. Bleishröder (Berlin), dar şi M.A. Rotschild din Frankfurt. Aceste case de bancă germane au alcătuit, de regulă, consorţiile pentru acordarea de credite statului român. Prin conducerea ei, care reprezenta guvernul român la încheierea convenţiilor, ca şi prin punctualitatea plăţii anuităţilor, BNR a fost un auxiliar preţios al statului în aceste operaţiuni.”

Ce de folos ar fi fost un Eminescu să aranjeze cuvintele pe pagină în acea perioadă şi să dezvăluie dedesubturile acestei afaceri şi să îi arate cu degetul pe vinovaţi pentru a intra în istorie aşa cum se cuvine, nu ca eroi. Adevaraţi eroi, ca Eminescu, au fost ucişi pentru ca acest plan să fie pus în aplicare. Eminescu a fost asasinat cu doar câteva luni înainte.

Nici 10 ani nu trecuseră de la înfiinţarea băncii şi populaţia de atunci a României era înglodată în datorii… Chiar credeţi că le era mai bine în aceste condiţii decât pe vremea lui Cuza, obligat să abdice în 1866 de către Monstruoasa coaliţie, formată din liberali şi conservatori, dar în care primul cuvânt era bineînţeles al liberalilor?

Să nu mă întelegeţi greşit, nu am nimic împotriva liberalilor de azi. Au coeficientul de inteligenţă mult peste majoritatea membrilor celorlalte partide exponenţiale, cel puţin unii dintre ei. Este doar moştenirea grea care trebuie să o poarte, aceea că membri reprezenanţi din trecut ai partidului lor au fost părtaşi la jaful comis asupra poporului român şi la subjugarea acestuia prin întemeierea Băncii Naţionale.

Dar să revenim la zilele noastre, la guvernatorul actual, domnul Mugur Isărescu. Cine nu a auzit de Mugur Isărescu şi cât de capabil este acest domn şi cum doar el ar putea reprezenta soluţia scoaterii României din acest impas economic în care se află?

Dar cine e acest Mugur Isărescu? Păi cine să fie? Până să plece din ţară se pare că un român normal. A terminat ASE, ( Academia de Studii Economice ) după care cică ar fi lucrat 15 ani la un anumit Institut de Economie Mondială (IEM).

Interesant este că majoritatea celor ce lucrează la acest institut sunt, sau urmează să devină persoane importante în viaţa politică sau socială românească: Eugen Dijmărescu, Napoleon Pop, Petru Rareş (preşedintele Băncii Româneşti), Victor Babiuc (fostul ministru al apărării), Gabriel Munteanu, Mircea Ciumara sau Emil Iota Ghizari (fostul prim-vice-guvernator).

Se pare că în timpul „serviciului” mulţi sunt de fapt trimişi la şcolarizare prin ţări străine şi în momentul în care îşi termină studiile (serviciul) se întorc în ţară şi li se oferă posturi cheie în aparate de conducere, cum este şi cazul lui Mugur Isărescu.

În februarie 1990, a intrat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe fiind numit secretar II la Ambasada României din Washington, cu misiunea de a întreţine relaţiile cu Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, după care, noi românii, am avut onoarea de a-l avea ca guvernator al BNR.

Nu ştiu câţi dintre voi îşi amintesc cum în anul 2000 parcă, fostul preşedinte Iliescu ieşea public şi anunţa o altă persoană ca fiind următorul guvernator al BNR. Dar se pare că după o noapte lungă, poate coşmaruri, poate convorbiri lungi la telefon şi la mare distanţă… l-au făcut să se răzgândească şi a doua zi să anunţe, iar public, că Mugur Isărescu va fi din nou guvernatorul Băncii Naţionale.

În cazul în care nu mă credeţi pe mine, poate îl credeţi pe el:

Încă nu v-aţi convins că acest om, Isărescu, nu reprezintă interesele voastre români? Că acest om este în stare să vă vândă în avantajul marilor finanţişti din întreaga lume? Nu vă simţiţi încă înşelaţi şi amanetaţi, atât voi cât şi familiile voastre?

În fine, Mugur Isărescu a devenit iar guvernatorul BNR. Geniul finanţelor româneşti, ultima speranţă pentru mulţi români de rând, care au pierdut bani în urma fraudelor bancare sau a falimentelor unor bănci, care toate operează sub instrucţiunile, sub condiţiile impuse de atotputernica Bancă Naţională Română.

Băncile care au fugit cu agoniseala de o viaţă a cetăţenilor români, bănci care au operat sub tutela BNR: Bancorex, Dacia Felix, Banca Internaţională a Religiilor, Banca de Scont. Devalizare sub tutela BNR.

L-a tras cineva vreodată la răspundere pe acest om Isărescu pentru că a permis acelor bănci să opereze în România? Şi-a asumat vreodată un minim de responsabilitate pentru ce s-a întâmplat?

Niciodată ce a plecat din Banca Naţională Română, atât pe uşă cât şi prin fax sau telefon, nu a fost spre binele românilor, şi asta încă de la înfiinţarea acestei instituţii. Ba mai mult decât atât a fost în detrimentul lor, făcându-i sclavi în propria lor ţară încă din 1880.

În aprilie au sărbătorit 130 ani… 130 ani de înşelăciuni, manipulare, făţărnicie, trădare şi însclavire a poporului român.

Isărescu este cel care a şoptit în urechea bleagă a lui Băsescu: Avem nevoie de banii de la Fondul Monetar Internaţional, sunt condiţii bune, nu trebuie să pierdem ocazia. Şi nu au pierdut-o… ca dovadă faptul că ne-au amanetat părinţii, copiii, născuţi sau nenăscuţi şi pe noi.

Acelaşi Fond Monetar Internaţional înfiinţat în preajma celui de Al Doilea Război Mondial şi a cărui părinţi fondatori sunt Harry Dexter reprezentantul Statelor Unite şi John Maynard Keynes, reprezentantul Marii Britanii. Ambii reprezentau interesele marilor bancheri ai vremii, bancheri împotriva cărora există dovezi că au finanţat ambele tabere în cel de-Al Doilea Război Mondial. Harry Dexter s-a dovedit a avea strânse legături cu sovieticii prin documente oficiale publicate ulterior de către NSA ( National Security Agency) în timp ce Keynes era de fapt un mic fascist deghizat, el scriind numeroase publicaţii printre care şi „Consecinţele păcii asupra economiei” sau publicaţii prin care sfătuia guvernele cum să deposedeze populaţia unei ţări de avuţiile strânse, prin hiperinflaţie.

Câţi dintre dumneavoastră ştiu că o bună parte din banii de la Fondul Monetar Internaţional au plecat tot înspre băncile din România? Cum este posibil aşa ceva? Din cauza măsurilor impuse de FMI în urma împrumutului, românii sunt sacrificaţi pentru nişte bani care pleacă tot spre bănci?!!! Cât o să mai acceptaţi aşa ceva?

Oricum dacă nu ar fi fost Mugur Isărescu să fiţi siguri că în locul lui ar fi fost altcineva care ar fi procedat la fel ca amintitul.

Vina partidelor atât de la guvernare cât şi de opoziţie este aceea de a fi corupţi, ticăloşi şi adepţi ai prostituţiei morale, dar oricât de cinstiţi ar fi fost, să fi avut toţi caracterul Maicii Tereza, tot aici s-ar fi ajuns, prin simpla existenţă a Băncii Naţionale, doar că s-ar fi ajuns mult mai târziu.

Nu că ar mai conta pentru ceva, nu vreau nici eu să fac referire (la fel ca domnul Mircea Badea) la grupul Bilderberg, dar ar trebui să ştiţi că numele lui Mugur Isărescu apare pe lista membrilor Comisiei Trilaterale. Şi acest lucru este oficial, nu este o invenţie.

Comisia Trilaterală este o organizaţie creată de un membru al renumitei familii de bancheri Rockefeller (unul din cei mai importanţi bancheri din lume alături de familia Rothschild). Această comisie are ca scop oficial o mai bună colaborare între America, Europa şi Japonia, însă ca scop neoficial este unul din organismele ce controlează numeroase Bănci Naţionale de peste tot din lume.

Mai circulă un mit şi anume acela că mulţi dintre membri acestor organisme au o credinţă oarecum opusă cu a noastră, creştinii. Multă lume se amuză, chicoteşte, când aude aşa ceva, dar un adevăr este acela că lumea râde sau îşi bate joc de ceea ce nu înţelege, de ceea ce depăşeşte puterea ei de înţelegere. Şi având în vedere valorile sociale cu care am crescut şi în care am crezut, venerarea a orice altceva în afară de Dumnezeu este ceva ce mulţi dintre noi nu putem să concepem.

În cadrul mitului de care am vorbit mai sus există zvonul că membri acestor organisme ce controlează finanţele mondiale, băncile centrale ale tuturor ţărilor, cred exact în opusul lui Dumnezeu şi îşi educă copii şi nepoţii să aibă aceeaşi credinţă.

Am amintit despre asta deoarece circula o poză interesantă a fiului domnului Isărescu, Costin Isarescu.

Şi ca să terminăm într-o notă puţin mai veselă se pare că Isărescu junioru’ a încercat şi cu mâna stângă să facă semnul coarnelor dar a observat că era posibil să îi cadă ţigara din mână…

Citeşte şi despre celelalte Bănci Naţionale din alte ţări şi ajută-ne ca acest articol să fie citit de cât mai multă lume. Trimite link-ul mai departe, dă-i share pe Facebook, sau dacă ai un website pune un link către site-ul acesta.

Sursa: http://www.evilcentralbanks.co.cc/romania.html