Ştirile şi furtul de conţinut în online

Există o serie de dezbateri referitoare la preluarea de ştiri în online, desfăşurate pe blogurile unor indivizi care cred că, dacă au ceva trafic şi notorietate în spaţiul Internetului, asta îi transformă automat în super genii şi atotştiutori. În opinia lor acest lucru ar fi un furt şi un act menit să îi descalifice pe cei cei care îl practică. Acestora li se adaugă o grămadă de habarnişti care comentează şi îi acuză pe jurnaliştii „copy-paste”, bloggeri „copy-paste”, consideră că site-urile care preiau, sau agregă ştiri de pe publicaţiile online sunt nişte impostori, care fură etc.

Trebuie să lămurim această problemă a furtului de conţinut în online în primul rând. Lucrul cel mai important pe care geniile autodeclarate nu îl cunosc este că ştirile nu intră sub incidenţa legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe! Ştirea şi orice alt gen jurnalistic informativ nu sunt asimilate operelor literare. O ştire nu se semnează, deci nu are autor şi poate fi preluată de orice altă publicaţie, fără nicio restricţie, chiar şi cu copy-paste! Singura obligaţie de ordin moral, deontologic şi profesional este indicarea sursei resprectivei informaţii şi trimiterea unui link, în cazul publicaţiilor online.

Pe de altă parte, nu poţi da copy-paste unor articole de presă ce aparţin genurilor publicistice de opinie, sau articolelor originale de pe bloguri. Nu poţi copia, intergral sau parţial, un editorial, o analiză, un comentariu, un articol de fond, un pamflet sau un articol personal, original, de pe un blog, fără a anunţa în prealabil autorul şi a-i cere acestuia permisiunea de a-l prelua pe site-ul sau blogul tău. Şi în acest caz se aplică regulile citării şi menţionării sursei menţionate anterior.

Referitor la site-urile sau blogurile care agregă ştiri, recunosc că nu este un mod prea original de a avea succes în online, dar este o treabă perfect normală şi cu şanse de succes. Recent o comentatoare insomniacă de pe blogul meu, mă mustra pentru că am postat ştirea despre accidentul de schi al lui Şerban Huidu. Fata nu înţelegea de ce am postat o ştire care mai există pe multe alte publicaţii mari, din presa online. Ştirea respectivă am văzut-o la televizor la două ore după accident şi am redactat-o integral din memorie, dar cititoarea mea de ocazie era convinsă că am copiat-o de pe vreun ziar online.

Revenind la subiect, nu găsesc niciun impediment în a prelua ştiri de pe alte site-uri. Ştirile trebuie să circule, pentru că de aceea sunt ştiri! În cazul lor cel mai important lucru este operativitatea, adică un timp cât mai scurt de la apariţia unui eveniment şi publicarea ştirii despre el. În cazul meu am profitat de acest lucru şi am postat anunţul pe blog, înainte ca ştirea să fie deja învechită.

Un site sau blog. care are ca scop preluarea de ştiri, nu are nimic de pierdut şi nici nu face ceva nepermis. Sunt zeci de publicaţii online, tipărite sau chiar televiziuni care preiau ştiri de la alte publicaţii, care au avut avantajul de a fi prima sursă, sau de la agenţii specializate, cum ar fi Mediafax sau Agerpres. Un blog sau site care adună ştiri, face acest lucru pentru cititorii săi fideli, care, în loc să intre pe zeci de site-uri ale diferitelor publicaţii online, iau toate ştirile care îi interesează, de la o singură sursă, eventual prin feed-ul RSS. Aşa că nu văd care e problema!