Mugur Isărescu, cel mai longeviv guvernator al Băncii Naţionale, şi-a creat în timp o aureolă de persoană cu mare autoritate în domeniu, de eminenţă cenuşie şi persoană de încredrere pentru cetăţeni. Asta arată cel puţin că domnul Isărescu are un departament de PR foarte puternic la instituţia pe care o conduce.
Dar dacă analizăm rece şi complet detaşat emoţional discursurile şi declaraţiile guvernatorului, ele nu prea au de-a face cu economia şi cu informarea cetăţenilor. Domnul Isărescu este mai degrabă un poet, un artist care se exprimă în metafore şi în imagini plastice, decât un economist calculat şi raţional care vorbeşte doar în cifre şi date concrete.
În ultima sa declaraţie, şeful BNR a folosit termenul “inundaţie valutară”, uitând să precizeze că el însuşi este autorul acestei „inundaţii”. Tot domnia sa este autorul celebrelor sintagme “economia supraîncălzită”, “inflamarea preţurilor”, “economia duduie”, “locomotiva ieşirii din criză” făcându-ne să credem că vorbeşte mai degrabă despre ingineria mecanică decât despre economie. Alteori foloseşte repetiţia dinamizatoare, ca în poeziile lui Eminescu, parafrazându-l pe Nicolae Ceauşescu cu al său “învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi”: Isărescu spune, „stimularea muncii, stimularea muncii, stimularea muncii”.
Toate acestea arată că Mugur Isărescu de fapt nu informează cetăţenii, ca un mare specialist ce se pretinde a fi, ci ţine o serie de discursuri de propagandă, atent întocmite de consilierii săi, aşa cum de atlfel se întâmplă şi în cazul lui Traian Băsescu şi a altor politicieni de la noi, care la fiecare apariţie, lansează noi meme, sloganuri şi alte fraze cu efect viral în rândul populaţiei.
Folosirea din plin a acestui limbaj plastic are la bază două tehnici de manipulare de bază în propaganda politică: apelarea la factorul emoţional şi tratarea auditoriului ca şi cum acesta ar fi la vârsta copilăriei, necesitând un limbaj pe măsură.
Pingback: Şansa României constă în eradicarea prostiei | Dan Tănăsescu