Omenirea se îndreaptă cu paşi repezi spre un al treilea război mondial. Toate acţiunile şi evenimentele din politica internaţională indică acest lucru. După marea cacealma cu uciderea lui Osama Bin Laden, care a avut ca scop principal vizarea Pakistanului ca fief mondial al terorismului şi atacarea acestuia sub pretextul găzdurii Al Qaeda şi al pericolului nuclear pe care acest stat îl reprezintă, China a dat pe 9 mai un ultimatum Statelor Unite. În acesta se preciza clar că, orice agresiune împotriva Pakistanului, va fi interpretată ca atac direct asupra Chinei. De altfel, China a mărit mult producţia de armament, în special avioane de luptă pe care le livrează gratuit Pakistanului.
În acest timp Rusia este inflamată de decizia României de a amplasa pe teritoriul său scutul american anti-rachetă. Chiar înainte de această decizie, ministrul rus al apărării, Anatoly Serdyukov, declarase că Rusia intenţionează că cheltuiască peste 600 de miliarde de dolari pentru echiparea armatei cu armament de ultimă generaţie.
Prin recentele sale declaraţii, în care sprijinea cererea palestinienilor ca viitorul lor stat să fie situat între graniţele existente înaintea războiului din 1967, preşedintele Barack Obama a creat tensiuni nedorite între SUA şi Israel şi între Israel şi statele arabe vecine. De asemenea, în SUA se dezbate acum o lege care îi va permite preşedintelui american declanşarea unui atac militar împotriva oricărui stat pe care America îl consideră un pericol terorist, fără a mai fi nevoie de aprobarea Congresului american. Tot preşedintele Obama va fi acela care va decide sfârşitul unui astfel de război.
În Europa se iau noi măsuri de austeritate sub pretextul măsurilor de ieşire din criza economică, lucru care generează ample manifestări de protest ale populaţiei în majoritatea ţărilor. În opinia mea, această criză economică prelungită, împrumuturile statelor la finanţa mondială şi măsurile de reduceri de cheltuieli, au ca scop strângerea de fonduri pentru finanţarea viitorului război mondial şi totdată destabilizarea socială, menită să faciliteze intrarea statelor în acest război.
În România însă, toată lumea se comportă ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic. Băsescu este preocupat de menţinerea sa şi a PDL la putere, afaceriştii mafioţi îşi continuă şmecheriile, Elena Udrea investeşte de zor în proiecte aberante. Oamenii simpli se gândesc la vacanţe şi excursii, planifică nunţi, asistă la divorţul dintre Moni şi Iri, se gândesc ce nimicuri să-şi mai cumpere, iar, cei mai săraci, unde să găsească alimente mai ieftine sau cum să ia măsuri, de pe acum, pentru a mai reduce la iarnă, factura la întreţinere.
Cum spuneam şi în titlu, şampania curge, orchestra cântă, corabia se scufundă.