Fetiţă din Missouri interogată la şcoală dacă tatăl ei a abuzat-o sexual

Teoretic mişcarea feministă este una care urmăreşte apărarea drepturilor femeilor şi promovarea egalităţii acestora cu bărbaţii, dar în realitate, scopurile dovedite în practică sunt motivate mai mult de ura faţă de bărbaţi, lesbianism şi psihopatologie şi sunt îndreptate în special spre atacarea valorilor familiei şi a relaţiilor fireşti dintre părinţi şi copii. Asta dovedeşte şi povestea unui tată a cărui fiică este interogată la şcoală, de cei aflaţi la conducere, pentru a afla dacă acesta o abuzează sexual.

În ianuarie 2007, personalul de la şcoala publică din Missouri unde învaţă fiica mea de opt ani, au interogat-o timp de o oră, pentru a stabili dacă am molestat-o. Nu a existat absolut nici un motiv pentru ca ei să facă acest lucru.

Lucram de acasă la momentul respectiv şi m-am ocupat în mare măsură pe fiica mea, în timp ce fosta mea soţie era la serviciu. Stabilisem o serie de obiceiuri în timpul zilelor de şcoală ale fetiţei. Acestea constau în a-o duce la gogoşeria noastră favorită din cartier, dimineaţa, şi de a-i aduce de multe ori masa de prânz la ea la şcoală.

În timpul vizitelor mele la şcoala fiicei mele, întotdeauna am găsit profesorii ca fiind persoane foarte calde şi amabile. Cu toate acestea, personalul administrativ a fost mai degrabă rezervat, judecând după limbajul trupului, precum şi după refuzul lor de a interacţiona cu mine. Acesta era în cea mai parte parte constituit din femei de vârstă mijlocie.

Într-o zi greu de uitat, fiica mea a fost interogată timp de aproximativ o oră. Când am venit să o iau, ea plângea. Mi-a spus că i s-au pus întrebări, cum ar fi, „te-a atins vreodată tatăl tău acolo? Crezi că tatălui tău îi place să te atingă acolo?” Răspunsul la astfel de întrebări a fost „nu”, desigur.

Am vorbit cu ea ore în şir în acea noapte, care a fost una dificilă pentru mine. În zilele care au urmat, ea nu a părut să fie permanent afectată de acest interogatoriu.

Fiica mea fusese până atunci complet ignorantă, de faptul că părinţii chiar ar putea fi capabili de astfel de acte, descrise grafic, în detaliu, de către personalul şcolii.

Nu au existat dovezi pentru aceste afirmaţii. Fiica mea a fost şi este o elevă de nota 10 şi o persoană incredibil de echilibrată. Ce a determinat şcoala fiicei mele să facă aceste acuzaţii scandaloase şi să îmi traumatizeze copilul rămâne şi azi un mister pentru mine.

Sursa

Aşa cum spune în continuare tatăl fetiţei, atât mama sa, cât şi directoarea şcolii erau bune prietene, activiste în mişcarea radical-feministă şi lesbiene, iar pentru ele, citez, “incestul a fost singura explicaţie posibilă pentru iubirea unui tată”.

Este firesc deci să ne întrebăm, la ce foloseşte societăţii o mişcare, ce promovează ura între sexe, produce dezbinare şi tensiuni în relaţii, traumatizează copii, atacă familia şi raporturile normale părinte-copil? Cui serveşte ea, în afara câtorva femei psihopate şi a celor care se află în spatele lor?