5. Jihad-ul Islamic
Mit: Jihad înseamnă să lupţi de dragul lui Dumnezeu.
Adevăratul sens în arabă al cuvântului „jihad” este „luptă”. Totuşi, în Islam este adesea folosit pentru a descrie lupta pentru calea lui Dumnezeu. Există mai multe forme de jihad, dar cele mai importante sunt jihad-ul al-nafs (jihad împotriva propriului sine), jihad-ul bil-lisan (jihad-ul prin cuvânt), jihad-ul bil yad (jihadul prin acţiune), şi Jihad-ul bis saif (jihad-ul prin folosirea sabiei). Fiecare jihad este apreciat în mod diferit şi este consemnat că Mohamed sa întors de la o bătălie şi a spus: „Ne-am întors de la jihad-ul mai mic (mersul la război), la jihad-ul mai mare (bătălia sufletului).” Aceasta înseamnă că, faptul că un musulman luptă împotriva lui însuşi şi a sufletului său este mai important decât jihad-ul manifestat prin mersul la război.
O altă concepţie greşită este aceea că numai atunci când o persoană moare în război, devine un martir. Acest lucru este, însă, fals şi se crede că oricine face ceva de dragul lui Dumnezeu şi este omorât, devine martir. O persoană care moare în timp ce efectuează un pelerinaj la Mecca, o femeie care moare în timp ce dă naştere, sau chiar cineva care moare într-un accident de maşină în timp ce era în drum spre moschee, sunt toate considerate martiriu.
4. Musulmanii sunt barbari
Mit: Musulmanii sunt sălbatici şi barbari în timpul războiului.
Dimpotrivă, atunci când vine vorba de comportamentul în război există zece reguli la care fiecare armată musulmană trebuie să se supună:
1. Să nu comiţi trădare.
2. Să nu te abaţi de la calea cea dreaptă.
3. Să nu mutilezi cadavre.
4. Să nu ucizi copii.
5. Să nu ucizi femei.
6. Să nu ucizi bărbaţi în vârstă
7. Să nu distrugi sau să arzi copaci.
8. Să nu distrugi clădiri
9. Să nu distrugi turmele inamicului, cu excepţia cazului când le utilizezi pentru hrană.
10. Când întâlneşti oameni care şi-au dedicat viaţa serviciilor monahale să-i laşi în pace.
În timpul Cruciadelor, atunci când Saladin i-a învins pe francezi, a onorat armata franceză învinsă şi i-a oferit alimente, iar în timpul cele de-a treia Cruciade, atunci când duşmanul lui Saladin, regele Richard a căzut bolnav, Saladin ia trimis în dar fructe şi cai.
3. Drepturile femeii
Mit: Femeile nu au drepturi
Imaginea unei femei purtând un voal din cap până în picioare, o femeie care este nedreptăţită sau o femeie căreia nu-i este permis să conducă este o idee mult prea familiară atunci când vine vorba de tratamentul femeilor în Islam. Şi în timp ce există ţări musulmane din lume care pun în aplicare multe legi severe împotriva femeilor, acest lucru nu ar trebui să fie înfăţişat ca fiind legea islamică.
Multe dintre aceste ţări au diferenţe culturale care merg împotriva învăţăturilor Islamului. Trebuie remarcat faptul că în perioada Arabiei pre-islamice femeile erau folosite numai pentru sex şi erau total lipsite de independenţă. Naşterea unei fiice într-o familie era considerată un lucru umilitor şi practica infanticidului feminin era neîngrădită de lege.
Când Islamul a fost instaurat, versete din Coran au condamnat practica de pruncucidere a nou-născuţilor de sex feminin. Islamul a dat înapoi drepturile omului multor femei şi Mohamed chiar a spus că „femeile sunt jumătăţile gemene ale bărbaţilor.” Unei femei musulmane îi este permis să respingă sau să accepte orice pretendent pentru căsătorie şi are dreptul de a divorţa. Nu este nici o lege în Islam, care interzice unei femei musulmane ieşirea din casă şi acesteia îi este permis să conducă. De asemenea, în ceea ce priveşte educaţia, o femeie este obligată să caute cunoaşterea şi este considerat un păcat dacă ea refuză.
2. Prin sabie
Mit: Islamul a fost răspândit cu sabia
Istoricul De Lacey O’Leary afirmă: „Istoria arată clar totuşi, că legenda musulmanilor fanatici măturând totul prin lume şi impunând Islamul cu vârful sabiei raselor cucerite este unul dintre miturile cele mai fantastic de absurde pe care istoricii le-au repetat vreodată.” Nu există nici o înregistrare în istorie, care arată că oamenii au fost forţaţi prin sabie să se convertească la Islam. Când Islamul s-a răspândit prin diferite ţări au fost construite biserici speciale şi sinagogi pentru non-musulmanii aflaţi sub guvernare şi datorită bunului tratament pe care l-au primit, ei înşişi s-ar fi convertit.
Dacă cineva ia în considerare numărul mic de musulmani care au răspândit Islamul iniţial la vest, pe tot cuprinsul Spaniei şi Marocului şi la est spre India şi China, şi-ar da seama că un astfel de grup mic de oameni nu i-ar putea forţa pe alţii să fie membri ai unei religii împotriva voinţei lor. De asemenea, este interesant de observat că, atunci când mongolii au invadat şi au cucerit porţiuni mari ale imperiului islamic, în loc să distrugă religia au adoptat-o!
1. Terorismul islamic
Mit: Musulmanii sunt terorişti
Aceasta este de departe cea mai greşită concepţie despre Islam, creată pe nedrept de stereotipurile şi imaginea publică pe care mass-media le oferă. A observat cineva cum, atunci când un anumit grup de oameni atacă un alt grup, acest fapt este etichetat ca o „crimă motivată de ură”, dar atunci când un musulman deschide focul asupra oricui, acest lucru este rapid considerat ca fiind „terorism”. Mulţi dictatori politici şi reprezentanţi ai grupurilor extremiste folosesc numele Islamului ca pe o strategie de a câştiga adepţi şi atenţie în vreme ce multe din practicile lor merg împotriva bazei adevărate a Islamului.
Mass-media a portretizat, de asemenea, Islamul ca fiind un cult sau un club, unde dacă te înscrii, devii un terorist şi asta este de acum parte din agenda ta. Cu toate acestea oameni din toată lumea practică Islamul în adevărata sa formă şi-l folosesc ca un mod de viaţă. Exista multe versete din Coran care merg împotriva ideii de terorism. Unele dintre aceste versete includ ideea ” luptă în felul lui Allah cu cei potrivnici ţie, dar nu depăşi limitele pentru că Dumnezeu nu-i iubeşte pe păcătoşi.” Acest lucru înseamnă de fapt că nu se luptă cu excepţia cazului de legitimă apărare şi chiar şi în acest caz nu se merge dincolo de apărare. Un alt verset afirmă: „dacă ei caută pacea, atunci caută şi tu pacea,” ceea ce înseamnă, nu ataca oamenii pentru nici un motiv sau nu ucide oameni nevinovaţi. Nu există nicăieri în Islam, fie că este vorba de Coran sau învăţăturile lui Mahomed, idei care promovează uciderea oamenilor nevinovaţi.
