Jordan Maxwell despre Statul-Corporaţie numit America

Deşi nu-l consider pe Jordan Maxwell o sursă în totalitate demnă de încredere, în multe din afirmaţiile sale întâlnind o serie de informaţii toxice, totuşi anumite teorii ale sale sunt deosebit de interesante şi demne de analizat cu spirit critic.

Am realizat transcriptul unei înregistrări video în care specialistul în simbolistică ocultă şi teorii ale conspiraţiei vorbeşte despre Statul-Corporaţie, cu referire la Statele Unite, unde cetăţeanul este o simplă “acţiune” care produce bani pentru această corporaţie.

Aflaţi câţi bani aţi făcut anul trecut. Apoi o să începeţi să descoperiţi faptul că există companii petroliere care investesc milioane de dolari în misiuni ale Bisericii creştine. Atâţia misionari creştini care merg prin toată lumea şi îi vedeţi la emisiuni de televiziune nocturne…

Mişcări misionare care merg spre săraci, spre oamenii care mor de foame în Africa şi spre săracii din China… Aceste misiuni sunt finanţate de către companii petroliere, dar multe biserici mari nu spun asta oamenilor. Companiile petroliere şi cartelurile de droguri finanţează multe din misiunile pe care bisericile le organizează în lume.

Ştim acum, avem dovezi documentate, dincolo de orice urmă de îndoială, că Primul Război Mondial şi al II-lea au fost planificate cu mult timp înainte. Lucrurile care se întâmplă în Orientul Mijlociu au fost planificate cu cel puţin, cred eu, 40 de ani ani înainte. Cel puţin.

Vă pot arăta faptul că, acest guvern, guvernul american, anticipa deja foarte puternic, cu cel puţin 40 de ani în urmă, un război major în Orientul Mijlociu. Corporaţia numită Statele Unite, după trecerea în secolul XX, la începutul anilor 1900, a hotărât că vrea să se extindă.

Avea ataţia bani şi se descurca atât de bine încât s-a gândit să-şi lărgească afacerea. Să-şi extindă puţin corporaţia. „Hai să ne lărgim afacerea! Hai să mergem în Germania sau Europa şi să înfiinţăm o mare corporaţie acolo. Şi să le preluăm corporaţiile şi guvernele. O să le preluăm.”

Şi germanii au spus: „Hei Jack, asta arată ca Mafia! De ce ai venit aici? O să mă cumperi pe mine? Te cumpăr eu. Nu mă cumperi tu pe mine.” Ca în filmul „Naşul”. „Ce, o să vii în Las Vegas, şi o să îmi cumperi hotelurile? Cine spune că o să le vând?” Şi corporaţiile anglo-americane au spus: „Din nefericire, poate nu înţelegi. Să reformulez ca să înţelegi. Nu te-am rugat. Îţi spun. Ne mutăm aici. Se numeşte „preluare corporatistă.” Şi astfel a avut loc o preluare corporatistă ostilă.

Când corporaţia americană a hotărât că vrea să preia controlul în Europa iar Europa a refuzat, SUA a spus: „Păcat. Preluăm controlul oricum.” Şi au numit-o „preluare ostilă corporatistă”. Noi i-am spus Al Doilea Război Mondial. Deci corporaţia numită Statele Unite era capabilă să răstoarne ordinea corporatistă din Europa. Dar asta a costat mulţi bani. Au trebuit să construiască multe tancuri şi jeepuri. Şi să platească mulţi oameni. Iar corporaţia a avut succes. A obţinut ce dorea.

Dar a ajuns la faliment făcând asta. Şi când SUA a dat faliment din această cauză, iar bancherii şi-au scos banii afară din SUA în ’29, am văzut ceva numit „prăbuşirea pieţei de acţiuni”. Corporaţia a cheltuit atâţia bani încât a ajuns la faliment. Şi bancherii internaţionali au spus: „Păi dacă eşti falit de ce vii la mine? Nu o să îţi împrumut bani dacă eşti falit. Ce poţi oferi ca şi garanţii? Ai ceva garanţii pe care le poţi oferi ca să îţi împrumut banii?”

Şi corporaţia numită Statele Unite, corporaţia britanică numită Statele Unite a spus: „Da avem acţiunile. Îţi dăm acţiuni din companie.” Voi sunteţi „acţiunile” corporaţiei. Deci le-au dat corpul tău băncilor din Elveţia. Corpul tău a devenit acum capital pentru corporaţia numită SUA, pentru că tu produci bani.

Bancherii au venit şi au spus: „Dacă vă împrumutăm bani, ne ocupam noi de contabilitate. Voi aţi pierdut bani, aţi rămas faliţi. O să urmărim noi unde merg banii. O să vă dăm banii, dar o să ne asigurăm că merg unde vrem noi”. Şi au creat Sistemul Rezervei Federale şi apoi agenţiile de colectare, pentru a se asigura că o să plătim. „O creăm ca să ţinem evidenţa cât ne datoraţi în fiecare săptămână. O să-i spunem Rezerva Federală. Şi ca să ne asigurăm că acele acţiuni, toţi truditorii din America muncesc. Să ne asigurăm că ne plătesc. O să ne asigurăm că ne plătesc. Nu o să ne spui doar că ne plătesc. O să ne asigurăm noi că plătesc. Aşa că o să înfiinţăm o agenţie de colectare. Agenţia noastră personală de colectare se numeşte Internal Revenue. Dacă te joci cu noi, Jack, o să-ţi stricăm faţa. Ne datorezi bani.”

Deci băncile împrumută bani corporaţiei private numite SUA. Iar aceasta le-a dat în schimb băncilor corpul vostru, certificatul vostru de naştere, ca şi garanţie pentru împrumut. Şi de aceea astăzi americanii nu sunt decât sclavi. Asta e un lucru pe care vreau să îl întelegeţi. Acum trebuie să mă ascultaţi cu atenţie pentru că e foarte important.

Cei mai mulţi oameni nu au auzit asta niciodată. Şi nici nu pot înţelege ceea ce încerc să spun. Încercaţi să urmăriţi ceea ce vă voi spune. Există două tipuri de legi pe Pământ, aşa cum am spus. Una se numeşte legea civilă, care e legea pământului, iar celaltă se numeşte legea maritimă, a amiralităţii, sau legea apei.

Legea maritimă, a amiralităţii, e legea bancară. Şi legea maritimă, a amiralităţii, spune că tu, pentru că ai venit din apa mamei tale, eşti un produs maritim, al amiralităţii. De asta o navă stă în „berth” (dană) şi e legată de „dock” (doc), iar căpitanul trebuie să prezinte autorităţior portuare un „certificate of manifest” (certificat de manifestare).

Pentru că banii circulă. De asta atunci când te naşti trebuie să ai un „birth certificate” (certificat de naştere), care trebuie semnat de „dock” (doctor), pentru că nava e legată de „dock”. Deci „dock”-ul (doctorul) ţi-a semnat certificatul de naştere. De ce? Pentru că ai venit din apa mamei tale, ai venit din „birth canal” (canalul de naştere). Eşti un produs maritim, al amiralităţii şi de aceea certificatul tău de naştere e semnat de mama ta.

Şi o să vezi că acolo unde semnează mama ta, nu scrie „Părinte” sau „Mama”. Scrie „Informator”. Mama ta informează banca de faptul că tocmai a produs un alt produs care va fi cumpărat şi vândut. Anglia, Coroana Britanică, prin banking-ul internaţional, are în proprietate corpul tău fizic. Şi asta e legea. Poţi să râzi de ideea asta cât vrei.

Deci concluzia e că eşti un produs maritim, al amiralităţii. Şi de aceea băncile au în proprietate corpul tău. Iar pe spatele cărţii de securitate socială există nişte numere în roşu. Pe faţă vor fi în albastru sau negru. Dar pe spate sunt în roşu. Numerele în roşu de pe spatele cărţii de securitate socială desemnează corpul tău. E numărul serial al acţiunii tale.

De asta, dacă eşti bogat, eşti „preferred stock” (acţiune preferenţială). Daca eşti sărac eşti „common stock” (acţiune obişnuită). Dar eşti o acţiune pe piaţa de acţiuni. Corpul tău e cumpărat şi vândut prin intermediul certificatului tău de naştere. Dacă ai putea obţine certificatul original de naştere ai descoperi că pe spatele lui sunt trecute toate băncile din lume.

Peste tot în lume băncile ţi-au folosit certificatul de naştere, pentru că tu eşti o acţiune într-o schemă bancară maritimă, a amiralităţii, în care tu produci bani pentru bănci. Deci ca urmare, corporaţiile şi guvernanţii care vor să te controleze, au creat un al doilea tu pe care ei îl controlează, pe care ei l-au creat. Şi acela e scris în întregime cu litere mari. Verificaţi. De fiecare dată când primiţi o factură, o citaţie, o amendă, o factură de utilităţi…

Verificaţi asta. Pe permisul de conducere, pe cartea de siguranţă socială sau de asigurări. Pe orice. Punct. Pe orice are de-a face cu afacerile, numele tău va fi scris cu majuscule. Pentru că numai cu acela pot lucra băncile şi guvernele. De câte ori numele tău e scris cu litere mici, aceste reguli nu ţi se aplică. „Nu am control asupra ta. Dar semnează un contract pe care numele tău e cu masjuscule. Acum te pot târî în tribunal. Acum pot să te prindă.”

De fapt, judecătorul stă pe o „bench” (bancă). Judecă de la o „bancă”. Cuvântul „bench” în latină înseamnă „bancă”. Uitaţi-vă în dicţionarul latin. Deci judecătorul judecă de la o „bancă”. Da. Pentru că judecă pentru o bancă. De ce? Pentru că cineva trebuie să plătească. E doar un joc.

Regina Angliei îşi vrea partea ei din sângele american. Vrea bucata ei. Cineva trebuie să plătească. Şi banii trebuie să meargă… unde? Într-o bancă. Tocmai. Judecătorul judecă de la o „bancă”.

Deci, ca urmare, dacă lucrezi şi câştigi bani în California eşti privit ca „franchisee”. Eşti o franciză a unei corporaţii străine. Constituţia din 1839 a Californiei spune: „Nici un cetăţean californian nu va plăti vreodată taxe statului California.” Niciodată. Nu va exista niciodată o taxă de stat în California. Niciodată. Asta e Constituţia Californiei.

Dar dacă spui că eşti cetăţean al Statelor Unite, spui că lucrezi pentru o corporaţie privată numită SUA. De aceea eşti o franciză al unei corporaţii străine. Şi atunci trebuie să plăteşti „franchise tax” (taxa franciză) a Californiei. Nu o taxă a statului California. Nu există taxă de stat în California. Plăteşti taxa franciză a Californiei. Pentru că eşti o franciză a unei corporaţii străine.

Sub legea maritimă bancară, legea internaţională, lucrezi pentru regina Angliei. Corpul tău aparţine reginei Angliei şi unei corporaţii numite USA, iar o persoană pe nume Bush e preşedintele corporaţiei britanice. Vreţi să vorbim despre trădare?

Trebuie să vă treziţi şi să aflaţi cum funcţionează de fapt aceste lucruri, ca să întelegeţi odată că nu trebuie să vă supuneţi, ca americani, unei întreprinderi comerciale britanice numite „Courts” (Curte de Judecată). Eşti american. Nu trebuie să mergi la o Curte de Judecată. Mergi într-o Curte de Judecată pentru că ai fost de acord cu asta.

Când îţi trimit o citaţie în judecată, te uiţi la ea şi spui: „Jack, ăsta nu sunt eu. Ăsta e un nume scris cu majuscule. Un nume scris cu majuscule e o corporaţie, e un cadavru. E mort. Ţi se pare că arăt ca un mort? Nu, sunt american Jack, nu sunt mort! Şi în plus, ca să îmi fac dreptate, mă duc într-un sistem american. Nu vreau un sistem britanic masonic „mare lojă” numit Curte de Judecată.”

Există un sistem britanic de mari loje masonice numit „court”. Vine din Anglia. E un sistem care a manipulat, a exploatat şi a minţit oamenii. Şi în America toată lumea crede că trebuie să meargă la Curtea de Judecată. O, mi-au trimis ceva care spune că trebuie să merg la Curtea de Judecată. Nu merg la Curtea nimănui. Sunt american, nu trebuie să merg la „Curte”.

Asta e diferenţa dintre un om liber şi un sclav. Foarte puţini americani s-au gândit într-adevăr la cine e inamicul real al acestei ţări atunci când a fost creată. Cu cine se luptă George Washington? Vărsarea de sânge de pe câmpul de luptă… Cu cine luptau americanii, murind pe câmpul de luptă, luptând ca să creeze această ţară?

Ruşii? De fapt ruşii erau susţinătorii noştri. Francezii? Nu! Francezii ne susţineau. Ne iubeau. Credeau că e o idee bună că cineva luptă pentru dreptul său de a deveni liber. Francezii spuneau: „Hei, sunteţi senzaţionali! De fapt, venim acolo să vă ajutăm, dacă vreţi. Vom ajuta pe oricine luptă împotriva unei astfel de regalităţi britanice criminale. Chiar şi ţarul Rusiei a spus: „Hei, o să vă revoltaţi împotriva Angliei? Era timpul. Venim să vă ajutăm.” Deci Rusia i-a ajutat pe americani, francezii i-au ajutat. Peste tot în lume oamenii spuneau: „Hei, era timpul să vă ridicaţi. Ne place asta. Ne place să vedem cum cineva luptă pentru drepturile sale îşi ia ţara înapoi şi devine popor liber.”

Inamica voastră, atunci când această ţară se năştea era Anglia, regenta britanică. Când americanii i-au înfruntat pe câmpul de bătălie, şi i-au tăbăcit fundul regelui englez şi i-au trimis înapoi pe englezi cu fundul sângerând, în toată lumea, bogătaşi, regi, conducători, prinţi, toţi oamenii bogaţi din lume, din toată lumea, urmăreau ce se întamplă.

Au spus: „Hei am auzit că regele Angliei a fost bătut săptămâna trecută de un mic grup de oameni numiţi „americani”. Te-au fugărit afară din oraş, nu-i aşa? Iar regele Angliei a devenit subiectul de amuzament al lumii. Toată lumea spunea: „Ai armata aia mare, uniformele roşii şi arme… Şi totuşi o mână de americani te-au bătut şi te-au trimis înapoi în genunchi. Ce-o să faci în privinţa asta? Îi laşi să scape cu asta?

Iar regele a înţeles că nu poate. Şi-a spus: Te-au înfrânt în bătălie şi sunt furioşi. Dacă te întorci, te vor ucide din nou.” Şi astfel regele Angliei şi regalitatea britanică au hotărât: „Nu, nu, n-o să trimitem mai mulţi oameni acolo, pentru că nu vom câştiga.” Oamenii ăia sunt nebuni, au arme şi sunt furioşi. Lasă-i în pace. Lasă-i pur şi simplu în pace. Mai târziu vom inventa un lucru numit guvernul SUA. Şi o să-l încorporăm. Şi o să le aducem ceva numit „avocaţi”. Şi vor face afaceri. Şi vor semna contracte. Şi vom fi prietenii lor. Iar într-o zi o să ajungă proprietatea noastră.

„Invazia britanică.” Au numit grupurile rock venite din Anglia – „invazia britanică”. Nu e singurul lucru cu care Anglia ne-a invadat. Ne-a invadat cu trădare, vărsare de sânge, minciuni, înşelătorie. Ne-a adus „Curţile”. V-au transforat într-o corporaţie. Au facut în aşa fel încât sunteţi morţi din punct de vedere politic.

Intri într-o Curte de Judecată şi judecătorul poartă o robă neagră. Negrul e culoarea morţii. Dracula poartă o robă neagră. Frankenstein e îmbrăcat în negru. Întotdeauna temnicerul, omul care îţi va tăia capul, poartă robe negre. Ce e cu chestia asta cu robele negre pe care le poartă judecătorii? De unde vine asta? Cineva trebuie să-şi facă temele şi să afle că America a fost siluită.

Şi oamenii care conduc această ţară nu sunt decât trădători, trădători care au vândut marea noastră republică. Ne-au vândut stăpânilor noştri din Anglia. Eu unul aş vrea să văd tot ce e britanic în ţara asta, toţi banii britanici, toată finanţarea britanică, toate corporaţiile britanice, alungate din această ţară. Daţi-le 72 de ore să părăsească această ţară şi spuneţi-i reginei că nu trimitem băieţi americani în Orientul Mijlociu ca să îi salveze afurisitul de petrol. Spuneţi-i reginei că americanii nu se mai târăsc în genunchi în faţa acelei femei. În faţa reginei Angliei.

Ce simulacru! Ce parodie în această ţară, să vezi America, marea republică, violată de regenta britanică. Cineva trebuie să-şi facă temele. „Totul e o afacere. Nu vreau s-o luaţi personal. Sunt doar afaceri.” Ăsta e modul în care funcţionează băncile. Aşa funcţionează Curţile. Aşa funcţionează Guvernul.

Folosesc şi manipulează cuvinte şi termeni şi te intimidează. Eu unul, nu doar că nu mă tem. Sunt sătul de minciuni şi înşelătorie. Aş vrea să văd America liberă din nou. Asta simt. Vă mulţumesc. Şi noapte bună.