O Universitate din Zurich a realizat un studiu care „dovedeşte” că un mic grup de companii – în principal bănci – deţine o putere imensă asupra economiei globale.
Studiul este primul referitor la toate cele 43060 corporaţii transnaţionale şi reţeaua de proprietate dintre ele – şi a creat o „hartă” a 1318 companii aflate în centrul economiei globale.
Studiul a constatat că 147 companii au format o „super-entitate” în interiorul reţelei, care controlează 40% din bogăţia ei. Toate deţin o parte sau totul din fiecare dintre ele. Cele mai multe sunt bănci – topul 20 include Barclays şi Goldman Sachs. Dar legăturile strânse dintre ele înseamnă că reţeaua ar putea fi vulnerabilă la un eventual colaps.
Cele 1318 corporaţii transnaţionale care formează nucleul economiei globalizate – conexiunile arată deţinerea parţială a unei de către alta, iar dimensiunile cercurilor corespund veniturilor.companiilor – „deţin”, prin acţiunile lor, majoritatea economiei „reale”
Daţi click pe imagine pentru mărire!
„Ca efect, mai puţin 1% dintre companii au fost în măsură să controleze 40 la sută din întreaga reţea”, spune James Glattfelder, un teoretician al sistemelor complexe de la „Institutul Federal Elveţian” din Zurich, care este co-autor al studiului, care urmează să fie publicat în jurnalul PLoS One.
Unele dintre ipotezele care stau la baza studiului au venit în favoarea criticilor – cum ar fi ideea că proprietatea echivaleaza cu controlul. Dar cercetătorii elveţieni nu au de ce să ascută securea: ei au aplicat pur şi simplu, ca de obicei, modelele matematice utilizate în cazul modelului sistemelor naturale ale economiei mondiale, folosind datele de la „Orbis 2007”, o bază de date care listează 37 milioane de companii şi investitori.
Economişti, cum ar fi Ioan Driffil de la Universitatea din Londra, un expert în macroeconomie, a declarat pentru „New Scientist” că valoarea studiului său nu constat în a vedea cine a controlat economia globală, ci legăturile strânse dintre cele mai mari companii din lume.
Colapsul financiar din 2008 a arătat că astfel de reţele strâns unite pot fi instabile.
„Dacă o companie are o problemă,” spune Glattfelder, „aceasta se propagă.”
Dar pare puţin probabil ca cele 147 de corporaţii aflate în centrul economiei mondiale ar putea exercita putere politică reală – ele reprezintă prea multe interese.
Cercetarea necesită mai multă analiză, dar ar putea fi utilizată pentru a căuta punctele slabe din reţeaua bogăţiei la nivel mondial, şi a preveni dezastrele financiare viitoare.
Privind la „conectivitate”, de asemenea, aceasta poate alimenta teoriile conspiraţiei despre bogăţia mondială – companiile se conectează la alte companii foarte bine conectate din motive de afaceri, mai degrabă decât pentru dominaţia mondială.
„Miezul” format din cele 147 de companii reprezintă, de asemenea, prea multe interese pentru a exercita puterea politică reală – dar ar putea acţiona „ca unul” pentru a-şi apăra interesele comune. Din păcate pentru reformatorii pieţei, rezistenţa la schimbare poate fi un astfel de interes comun.
Sursa: NewScientist