Scopul „primăverii arabe” este controlul Eurasiei

Scopul final al SUA este acela de a lua resursele din Africa şi Orientul Mijlociu sub control militar, pentru a bloca creşterea economică în China şi Rusia, luând astfel întreaga Eurasie sub control, dezvăluie scriitorul şi istoricul William F. Engdahl.

Criza economiei Statelor Unite şi a sistemul dolarului, conduita politicii externe americane, sunt toate o parte a dărâmării întregii structurii a superputerii, care a fost construită după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, susţine Engdahl.

„Nimeni de la Washington nu vrea să recunoască, la fel cum nimeni în Marea Britanie în urmă cu o sută de ani nu a vrut să admită că Imperiul Britanic se afla în declin terminal”, susţine autorul, menţionând că „Toate acestea se referă la încercarea de a menţine această singură superputere nu numai intactă, dar şi capabilă de a-şi extinde influenţa asupra restului planetei.”

William F. Engdahl crede că revoltele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord sunt un plan anunţat pentru prima dată de George W. Bush la o reuniune G8 în 2003 şi a fost numit „Proiectul Orientului Mijlociu Extins”.

Acesta a fost plănuit pentru a ţine sub control, pentru „democratizarea” întregii lumi islamice din Afganistan în jos, prin Iran, Pakistan şi ţările producătoare de petrol din zona Golfului Persic, de-a lungul Africii de Nord până în Maroc.

„Aşa-numita ‚primăvară arabă’ a fost planificată, pre-organizată şi utilizată de instigatorii la proteste ‚spontane’, şi revolte pe Twitter în Cairo, Tunisia şi aşa mai departe”, insistă istoricul.

Engdahl dezvăluie faptul că unii dintre liderii protestelor au fost instruiţi la Belgrad, Serbia, de către activişti ai „Canvas” (Centrul pentru Acţiuni Aplicate Non-Violente şi Strategii) şi „Otpor” (o mişcare de tineret care a jucat un rol semnificativ în înlăturarea fostul preşedinte sârb Slobodan Miloşevici), organizaţii finanţate de către Departamentul de Stat american.

Engdahl enumeră două motive pentru planurile Departamentului de Stat asupra lumii islamice.

Primul motiv este vasta bogăţie aflată în mâinile liderilor din lumea arabă, fondurile suverane de investiţii şi resursele. Pe ordinea de zi – exact aşa cum a fost făcut, odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991 – sunt „privatizările FMI”, economia de „piaţă liberă”, şi aşa mai departe, astfel încât băncile occidentale, agenţiile financiare şi corporaţiile să poată veni aici să jefuiască.”

„Al doilea obiectiv este să militarizeze sursele de petrol, în locuri cum ar fi Libia şi aşa-numita Republică a Sudanului de Sud, care sunt în mod direct puncte strategice pentru viitoarea creştere economică a Chinei,” precizează Engdahl.

„Toate acestea se referă la controlul Eurasiei, lucru despre care Zbignew Brzezinski a vorbit în 1997, în faimoasa sa carte „The Great Chessgame” (Marele joc de şah), în special cu referire la controlul Rusiei şi Chinei, precum şi orice potenţială coeziune dintre ţările Eurasiei din punct de vedere economic şi politic”, spune el.

Iar rezultatele se văd deja – în Egipt şi Tunisia democraţia a adus deja economii slabe, în timp ce Libia, ţara cu cele mai înalte standarde de viaţă din toată Africa, înainte de bombardamentele NATO, astăzi este în ruine.

Peocuparea puterilor occidentale, în special Pentagonul, este controlul militar din regiunea cu probleme, nu restabilirea normalităţii, evaluează istoricul. Principala grijă a guvernului marionetă NTC este acordarea de importante drepturi de bază pentru NATO – ceva nemaiauzit în 42 de ani de guvernare a lui Gaddafi.

„AFRICOM [comandamentul Pentagonului din Africa] coordonează operaţiunea,” spune William F. Engdahl, menţionând că „destul de interesant [AFRICOM] a fost creat chiar după acţiunea diplomatică a Chinei în Africa din 2006, atunci când 40 de şefi de naţiuni africane au fost invitaţi la Beijing şi au fost semnate afaceri enorme privind explorarea petrolului, construirea de spitale şi infrastructură –  tot ceea ce FMI nu a făcut în Africa în ultimii 30 de ani.”

Este adevărat că Statele Unite acţionează împotriva intereselor chineze şi a securităţii lor naţionale, dar Beijingul, care obţine în jur de 300 miliarde dolari în fiecare an din venituri comerciale, pur şi simplu trebuie să investească aceşti bani undeva şi deoarece nu există pieţe suficient de mari pentru a absorbi aceşti bani – Beijingul trebuie să cumpere obligaţiuni americane – sponsorizând astfel războaiele Americii, care în mod ironic sunt îndreptate împotriva intereselor chineze.

„Pentru ‚Zeii Banilor’ de pe Wall Street, singura şansă de supravieţuire şi menţinere a dolarului este acum găsirea unor noi domenii de pradă. ‚Primăvara arabă’ este îndreptată spre acapararea şi privatizarea imensei averi a lumii arabe”, conchide Engdahl.

Dar şi viitorul zonei euro, de asemenea, pare sumbru, deoarece criza financiară elenă a fost plasată în spinarea Uniunii Europene în 2002 de către nimeni altcineva decât Goldman Sachs.Traseul banilor, afirmă Engdahl, arată că „criza din Grecia a fost programată să fie detonată la comandă de către Wall Street şi Trezoreria Statelor Unite, precum şi de Rezerva Federală, cu scopul de a-şi apăra rezerva de valută – dolarul american”.

Engdahl avertizează că SUA construieşte tot mai multe baze în jurul lumii, cum ar fi cele 17 baze noi, în cea mai mare parte ale Forţelor Aeriene, din Afganistan, pentru a fi gata de un nou război cu China sau, probabil, Rusia.

„Dată fiind istoria, mai mult decât în epoca Războiului Rece, Rusia poate juca un rol foarte constructiv şi stabilizator, ca o contrapondere la această strategie extrem de periculoasă a Orientului Mijlociu Extins, proiect al NATO şi SUA,” susţine Engdahl. „Sper că o va face.”

Sursa: RT