Demonizarea Chinei

În războiul propagandistic al dezinformării, practicat de marile puteri, este des întâlnită demonizarea adversarului, ca tactică de anihilare a duşmanului. De câte ori elitele conducătoare ale lumii au încercat să elimine sau să înlăture un adversar, care poate fi un stat, o personalitate, o organizaţie sau chiar un sistem pe care, de multe ori, tot ele l-au creat, acesta a trebuit mai întâi să fie asimilat în conştiinţa publică cu răul absolut.

În anii ’50 – ’60 răul absolut era comunismul, reprezentat în special de Rusia sovietică şi de Cuba lui Fidel Castro. Apoi, începând cu anii ’80 a venit rândul popoarelor arabe să fie demonizate şi transformate în bau-bau planetar, ajungându-se până acolo încât simpla pronunţare a cuvintelor „arab” sau „musulman” să ducă automat cu gândul la „terorist” sau „criminal”.

În prezent în vizorul puterilor occidentale a intrat China, datorită dezvoltării sale economice extraordinare, care a transformat-o în cel mai mare producător de bunuri de pe planetă, fără să se afle sub influenţa ocultei financiare mondiale.

Occidentul, aflat în faza decadentă a capitalismului, se simte ameninţat să devină dependent de China, deoarece în Statele Unite, Canada şi Europa, economia este bazată pe credit, pe consum în exces şi pe o producţie aflată în declin accentuat. Prin urmare într-un potenţial război global, China ar fi inamicul numărul unu şi deci, opinia publică trebuie educată să privească poporul chinez ca fiind răul absolut.

Aşa se face că în ultimul timp au apărut numeroase ştiri, care îi prezintă pe chinezi ca fiind cruzi, total lipsiţi de morală şi de sentimente umane. O serie de ştiri ilustrate cu materiale video, vorbesc despre copii călcaţi de maşini de mai multe ori şi trataţi cu indiferenţă de trecători, persoane care se sinucid în public şi sunt ignorate de cei din jur, ştiri şi clipuri video care arată cruzimea chinezilor faţă de animale etc.

Pe lângă acestea mai apar informaţii despre traficul cu organe, practicat chiar de partidul comunist aflat la putere, execuţii ale unor infractori sau deţinuţi politici iar în Vest le este indusă constat cetăţenilor ideea că locurile lor de muncă le sunt furate de cetăţenii chinezi care au monopolizat piaţa globală a muncii.

Azi, în presa occidentală a apărut o ştire în care se vorbeşte despre chinurile la care ar fi supuşi copii din China care practică gimnastică de performanţă. Câteva filmuleţe de pe Youtube sunt prezentate ca dovadă a cruzimii antrenorilor chinezi în timpul antrenamentelor micuţilor.

Ca fost practicant de arte marţiale chinezeşti, am zâmbit, când am văzut articolul, deoarece cunosc tradiţiile de predare la chinezi în acest domeniu şi în sport în general. Plus de asta, la fel se întâmplă în orice sală din lume unde se face gimnastică de performanţă sau balet. Orice actuală sau fostă campioană la gimnastică din România poate să confirme prin ce chinuri a trecut până a căpătat mobilitatea, forţa şi precizia necesare efectuării exerciţiilor.

Chiar eu am văzut, în urmă cu mai mulţi ani, într-o sală de antrenament, cum antrenoarea abuza verbal şi chiar bătea o fetiţă de vreo 6 ani, pentru că nu reuşea să facă şpagatul perfect. Deci, această duritate a antrenamentelor nu este specifică numai chinezilor, ci gimnasticii sportive în general, fiind absolut necesară pentru atingerea performanţelor.

Revenind la poporul chinez şi lăsând la o parte propaganda, pot să afirm că în ultimele secole, deşi este o ţară imensă şi are o populaţie care depăşeşte azi un miliard de suflete, China nu a avut tendinţe expansioniste şi nu a atacat vreun alt stat de pe glob. Nu au existat nici atentate teroriste revendicate de chinezi şi nici nu a existat vreo încercare de a exporta regimul comunist în alte ţari, aşa cum americanii procedează cu „democraţia”.

Singura ameninţare pentru Occident o reprezintă dezvoltarea economică rapidă a Chinei şi absorbţia ei masivă de capital. Dar dacă economia este liberă aşa, cum proclamă Vestul şi „mecanismele de piaţă” funcţionează, acest lucru ar trebui să mărească competiţia, dezvoltarea şi prosperitatea globală, că doar aşa am fost îndoctrinaţi! Sau şi asta e tot o minciună?!