Nu ştiu câţi dintre cei care au auzit de Biblie, sau măcar au răsfoit-o puţin de curiozitate, au idee ce comori de înţelepciune şi sfaturi practice de viaţă se găsesc în paginile ei.
Există o modă printre corporatişti să participe la cursuri şi seminarii de „dezvoltare personală”. Acolo participanţii speră să înveţe să gândească pozitiv, să aibă susces, să facă afaceri, să aibă noroc în dragoste, să câştige mai mulţi bani, să îşi dezvolte calităţi de lideri, manageri eficienţi etc.
Dacă ar citi Biblia şi ar înţelege la un nivel mult mai profund ce scrie acolo, aceştia ar renunţa să se mai ducă la acele întruniri, unde plătesc sute sau chiar mii de euro, pentru a asculta ce spune un pretins guru al succesului şi dezvoltării personale.
De ce însă nu îşi dă prea multă lume seama de acest lucru? Deoarece Biblia este o carte care îşi dezvăluie secretele în funcţie de evoluţia spirituală a celui care o citeşte.
Pentru un materialist ignorant, cartea sfântă este o colecţie de aberaţii şi nonsensuri. Pentru un om obişnuit este o poveste cu evrei despre credinţă şi iubire, dar şi despre prigoană şi răzbunare. Un filosof poate vedea în ea o cosmogonie, o sursă de teorii ontologice, axiologice sau un cod moral universal. Cineva care a atins un anumit nivel de dezvoltare spirituală poate vedea în Biblie un îndrumar de dezvoltare personală şi un manual de sfaturi practice pentru o viaţă împlinită.
Am găsit recent foarte multe versete în care se fac referiri clare la puterea minţii, credinţă, gândire pozitivă, vizualizare, arta rugăciunii creatoare, subiecte foarte des întâlnite în aşa-numita literatură motivaţională, sau self-help, care abordează tematica dezvoltarii personale.
Sunt foarte multe astfel de citate, sute, poate chiar mii, aşa că m-am oprit doar la trei, care mi s-au părut relevante şi care sunt mai des amintite în cărţi şi discursuri.
Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul.
Filipeni 4, 8.
Aici este clar vorba de gândirea pozitivă. Pentru a avea în viaţă parte de lucrurile bune, pe care ni le dorim, trebuie să ne umplem mintea numai cu aceste lucruri, nelăsând loc pentru cele negative şi dăunătoare.
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.
Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!
Matei 6, 22, 23.
Mesajul din acest citat este ceva mai ascuns şi mai metaforic. Evident nu este vorba despre ochiul fizic ci de cel spiritual, de viziunea mentală, care trebuie să fie plină de lumină şi de imagini pozitive. Dacă această viziune este luminoasă, atunci şi trupul (realitatea fizică) va fi şi el luminat. În schimb, dacă ochiul spiritual va fi în întuneric, atunci şi realitatea fizică pe care o vom experimenta va fi pe măsură.
De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.
Marcu 11, 24.
Acest verset este foarte important pentru că el redă foarte succint metoda „rugăciunii creatoare”. Atunci când ne rugăm, nu trebuie să fim cuprinşi de îndoială şi de teama că rugăciunea noastră nu va fi ascultată. În acest scop trebuie să avem sentimentul că ea a fost ascultată şi este deja împlinită.
Mai departe luaţi şi voi cartea, citiţi şi sunt sigur că veţi descoperi multe alte exemple de acest fel! 🙂
Perfect de acord cu privire la aspectul asta. Biblia chiar isi merita cu prisosinta denumirea de „cartea cartilor”. Doua lucruri vreau sa evidentiez aici:
1. Dar, dupa cum ai spus si tu, din pacate multi crestini, foarte, foarte multi, nu au citit Biblia si nici nu au in plan s-o citeasca in viitorul apropiat. Acum, spre deosebire de evul mediu, majoritatea oamenilor stiu sa citeasca si au acces la educatie. Asa ca nu stiu cat de crestin te poti numi daca tu, stiind sa citesti si avnd timp liber, in loc sa-ti citesti Biblia, alegi sa citesti in schimb tot felul de carti pseudostiintifice si pseudoteologice de asa-zisa „dezvoltare personala”.
O rata relativ mai buna de citire a Bibliei in Romania cred ca gasim la protestanti si neoprotestanti, care chiar organizeaza cursuri de studiu biblic aproape saptamanal in bisericile lor. Desi nu sunt de acord cu conceptul Sola scriptura si nici cu interpretarea pe care neoprotestantii o dau multor versete din Biblie, ideea de a organiza cursuri de studiu biblic la biserica mi se pare buna. Chiar mi-ar placea sa vad si la noi la ortodocsi asemenea cursuri predate de preoti sau de teologi bine pregatiti.
2. In plus, stiu ca Biblia spune sa nu judecam, dar nu pot sa nu constat un lucru: majoritatea romanilor se considera crestini (in special ortodocsi), insa, din pacate, se comporta cu tine mai rau decat cu un caine. Cu totii au in cap propaganda consumerista si se gandesc numai la cum sa-si infrumuseteze bordeiul, ce rujuri, creme si farduri cu sclipici sa achizitioneze, ce obiecte lucioase si sclipicioase sa cumpere, isi ocupa timpul cu tot felul de surogate (emisiuni de asa-zis divertisment, discutii despre persoane, „mondenitati” etc).
Faptele si comportamentul oamenilor din societate contrasteaza puternic cu statistica care arata o majoritate crestina de peste 90%. Asa ca uneori ma intreb: oare toti astia chiar sunt crestini?
Uite o chestie: atunci cand zici ca esti de exemplu sportiv culturist, inseamna ca ai si un comportament si un stil de viata adecvat: faci zi de zi sala, ai o nutritie adecvata, mananci la intervale regulate, dormi minimum 8 ore pe zi, nu bei alcool etc. Nu poti fi culturist daca faci sala din joi in pasti, perzi noptile prin cluburi si bei alcool cu galeata.
Daca zici ca esti inotator, atunci comportamentul si stilul tau de viata trebuie sa se modeleze dupa principiile acestui sport. Nu poti fi inotator daca uiti sa dai pe la bazinul de inot cu saptamanile, daca pierzi noptile prin discoteci si daca ingurgitezi halba dupa halba de bere. Efectiv nu poti.
Tot asa si cu crestinismul. Daca zici ca esti crestin, trebuie sa-ti modelezi viata si comportamentul dupa principiile crestine (bineinteles, fiecare in masura in care poate), sa practici filosofia iudeo-crestina (atat cat poti) s.a.m.d. Nu poti fi crestin cu adevarat daca iti bati nevasta, daca fumezi ca turcii, daca bei vin si tuica cu borcanul, daca tratezi oamenii ca pe niste gunoaie, daca nu citesti Biblia etc. Efectiv nu poti fi, asa ca in opinia mea, statisticile care arata o majoritate zdrobitoare crestina in Romania sunt fortate.