Probabil că aţi auzit sau văzut documentarul „Confesiunile unui asasin economic” şi vă este cunoscută şi cartea cu acelaşi titlu a lui John Perkins, fost agent CIA şi el însuşi un fost asasin economic.
Iată o scurtă animaţie care ilustrează foarte sugestiv modul de acţiune al acestor adevăraţi asasini la nivel economic ai statelor mai puţin dezvoltate, dar bogate în resurse naturale.
suuuuuper tare filmuletzu!!
Am citit cartea insa mi se pare slaba pozitia autorului din urmatoarele motive:
1) Trateaza tara si resursele din spatiul ei geografic ca fiind „ale poporului exploatat”, lucru total fals, intrucat proprietatea publica este abuziva, nelegitima, a tuturor si a nimanui. Nu este a mea, nu este a ta, nu este a saracului sau a muncitorului, ori a bogatului sau celui ce da mai mult. A cui este? Nu stiu, nu ma intereseaza. Poate a unui taran obisnuit expropriat de pe o mina de aur sau de pe un teren sub care se afla petrol, sau a unui bogatas de bani gata, ori a unui strain lasata ca mostenire de inaintasii sai si pe care statul a confiscat-o, insa in mod cert, nu ma priveste pe mine, caci nu voi fi nici mai bogat, nici mai sarac de pe urma ei, si nu este proprietatea mea sau a poporului in primul rand.
2) Vorbeste in principal despre relatia vizibila stat-corporatii, si abuzul acestora din banul public, fara contestarea legitimitatii colectarii banului public (care nu-si are sustinere morala, culturala, ideologica). Un lucru sa fie clar – pe mine nu ma intereseaza de banul public si ce se face cu el, imi e perfect egal ca se duce pentru finantarea teroristilor, pe curve, sau pe caritate, ca e folosit de psihopati ca Lenin, Stalin, Hitler eu nu sunt de-acord sa-l dau in primul rand, iar daca o fac, reprezinta pt. mine o pierdere, o CHELTUIALA, nici nu ma astept sa primesc ceva in schimb si nici un afacerist nu ar fi interesat de acest aspect (ce face statul cu banii lui), ci dimpotriva ar cauta sa fie exploatat cat mai putin. Deci pe mine ma doare in cot ce fac corporatiile, nu ma intereseaza DELOC, cat timp n-o fac pe banul meu, si cat timp statul nu colecteaza banul meu, ne intelegem de minune, chiar daca esti musulman, budist, hindus sau terorist chiar; Bin Laden in persoana de ai fi, cat timp nu ma afectezi pe mine, nu vad de ce as avea ceva cu tine (i.e.: cu corporatiile sau statul). Ca distrug un bun ce nu-mi apartine mie? Desigur este imoral mai ales ca nici statul nici corporatiile nu au proprietate asupra resurselor unei tari, si ar trebui tocmai din aceasta pricina stabilit proprietarul, pe baza documentelor istorice daca e posibil, si in cazul resurselor solului si subsolului. Dar pana aici, nu e proprietatea mea, deci nu ma priveste, si pe popor cu atat mai putin ca nu e nici a lui, poate doar a catorva din ei.
3) Pe tot parcursul cartii am avut impresia (subiectiva desigur) ca autorul forteaza mult nota, ca nu e sincer deloc (conflictul dintre el si parinti pt. ca acestia din urma considerau sexul inaintea casatoriei pacat grav), prezenta aceleasi clisee socialiste evidente si foarte putine lucruri nestiute (este un mister pt. mine cat e fictiune si cat adevar, sau cat ascunde autorul din ceea ce a trait, insa ma bazez ca nu e un ticalos infiltrat ci pana la proba contrarie il consider de buna credinta). Varianta lui ca l-a palit subit simtul moral si fiica-sa l-a incurajat sa dea totul in vileag imi pare hilara chiar, tinand cont ca nu s-a lepadat de viata sa de pacat si tot aceleasi idealuri are – pe care desigur ar dori sa le realizeze intr-o eventuala ordine socialista, egalitarista – dar un lucru ce ma pune si mai mult pe ganduri e ca „marea descoperire” se dovedeste in final sa fie destul de „mica” (nu cred ca pierde cineva daca nu citeste cartea, si nu cred ca vorbeste despre lucruri ce nu se stiau pana la ea). Iar faptul ca la sfarsitul cartii sale am gasit indemnuri la miscari spirituale New Age imi confirma faptul ca nu e diferit de Alex Jones ori cei de la Zeitgeist, insa hai sa sarim peste acest aspect si sa punem nepriceperea lui pe seama tineretii, a lipsei contactului cu credinta crestina, ori pur si simplu a necunoasterii.
Dar totusi, din moment ce nu si-a schimbat viata prea mult in afara de job (si aici, nu stim daca inca mai lucreaza ca agent de infiltrare platit sau daca chiar a ramas jobless), ce l-a palit asa subit cu „desconspirarile” care, repet, nu aduc prea multe elemente de noutate fata de ceea ce publicul larg stia? Ca FMI sunt asasini economici, o stia orice om simplu care a auzit de tarile ce au avut de furca cu FMI si care s-au adancit intr-o criza si mai mare decat pana la FMI, nu trebuia un geniu sa ne zica cum ca aia nu-s guru in economie ci plosnite. Iarasi legatura stat-corporatii nu trebuia sa o strige pentru a o face evidenta caci oricine o poate observa chiar si cu baroni autohtoni din spatiul mioritic ca de pilda Carabulea sau Patriciu, ori Vantu si Voiculescu (este cunoscuta relatia companiilor acestora cu statul roman).
4) Un lucru ce m-a frapat, la un asasin economic „convertit” (la ce?), e ca a expus doar povesti babesti intrand foarte putin in datele tehnice ale problemei care puteau fi de un real folos pentru a schimba cate ceva din raul la care a fost el insusi martor; de ce nu a adus un argument bazat pe cifre, si date istorice concrete, cu alte cuvinte de ce n-a folosit stilul romanului-politist, matematic, ci a apelat la un stil mai degraba prozaic, ce nu foloseste pe nimeni (eventual pentru actionarea in judecata a politicienilor corupti si corporatiilor despre care are date concrete ca au facut marsaviile de care le acuza)? Ce ii era asa greu sa actioneze in judecata sistemul, ca sustinere publica ar fi avut suficienta? Da, poate vei zice ca ar fi pierdut cazul in instanta dar nu se stie niciodata, daca si-ar fi construit un caz solid in instanta ar fi avut sorti de izbanda – sau macar un impact public mai mare care ar fi scos teoriile conspiratiei de sub oprobiul public aducandu-le la lumina. Sa fi zis „Domnule, am lucrat pt. compania X si Y, am facut cutare treaba, am corupt pe X si Y care au facut asa si pe dincolo influentati de mine s.a.m.d. Aduc ca argument cutare document bla bla bla”. Oare se teme de repercursiunile legale, ce un roman simplu nu le implica? Nu de alta dar in Justitie nu poti spune ce vrei, trebuie aduse si probe concrete, este un intreg procedeu, ori intr-o carte simpla poti sa scrii si ca porcii zboara ca nimeni nu te sanctioneaza daca minti. In instanta insa nu merg treburi de astea slabe cu NWO si guvernul mondial, pentru ca trebuie in primul rand sa le demonstrezi, ceea ce zici. Ori tocmai aici, unde putea sa aduca o contributie uluitoare pentru a darama pe cat posibil planurile elitelor, tocmai aici nu a actionat cu nimic. Si ma-ndoiesc ca din lipsa de pricepere si educatie, doar nu a fost scolit la facultate de Dambovita, ce naiba?
Sunt multe alte aspecte ale cartii, dar ma opresc aici. Pot zice eufemistic ca nu are deloc talentul lui Dostoievski, Gogol sau Soljenitin. Dar hai ca-l iert, e american, astia nu-s cunoscuti pt. profunzime… Macar de la Arhipelagul lui Soljenitin inveti cate ceva util despre Uniunea Sovietica si cum se traia in aceasta aberatie, dar de la Confesiunile lui Perkins nu inveti prea multe.
Oricum ceea ce e totusi bun la carte e ca pune problema corporatismului si a FMI/BM si scopul lor, dar nu face nimic concret sa schimbe situatia. Si consider ca prezinta destul de pertinent si visurile utopice unioniste ale elitelor si unde vor duce acestea (guvern mondial condus de corporatii). Insa venind de la un insider e cam putin, sunt lucruri pe care un om fara sa apartina sistemului le zice mai clar (de exemplu declaratiile Mitropolitului Serafim de Pireu sau scrierile doctorului roman Nicolae Paulescu care desi nu ataca problema corporatismului o abordeaza pe cea a Cabalei jidanesti si modului de operare a guvernului mondial), si fara ocolisuri.
Cartea este o comoara pentru societate, fiindca deschide ochii popoarelor la politica devastatoare a imperialismului… Multi nu inteleg ce reprezinta politica SUA… Cititi cartea, sau priviti video de John Perkings, si o sa intelegeti!