De câte ori guvernele din România vin cu o serie de măsuri cu efecte în plan social-economic, propagandiştii de serviciu vin cu diverse teorii economice ca argument în favoarea acestor măsuri. Susţinătorii puterii aşa-zise de dreapta, care a condus ţara în ultimii ani, pe baza indicaţiilor preţioase de la FMI, UE şi Banca Mondială, au justificat, în diverse dezbateri publice, măsurile de austeriate şi modificările legislative ale guvernelor, citind frecvent autori ca Milton Friedman, John Maynard Keynes, Friedrich von Hayek, Joseph Stiglitz etc.
În istoria omenirii, teoria evoluţiei speciilor a lui Charles Darwin a generat două războaie mondiale, numeroase genociduri şi crime rasiale oribile, sclavie modernă, programe de eugenie, experimente pe oameni, desfăşurate chiar şi în state civilizate. Asta în condiţiile în care, pe lângă faptul că este vorba doar de o teorie, neverificată nici până azi, a şi fost interpretată greşit şi preluată ca atare de ideologii crimei şi ai sclaviei umane.
Ce vreau să spun cu toate aceste lucruri este că se iau decizii care afectează state, naţiuni şi chiar întreaga omenire, doar pe baza unor teorii. Teoriile sunt doar rodul gândirii unor oameni, care, nefiind Dumnezeu în persoană, se pot înşela.
Pentru a putea avea valoare ştiinţifică şi aplicabilitate practică, o teorie trebuie să devină lege. Iar acest lucru se realizează prin experimente. De exemplu, teoria relativităţii a lui Einstein, ar fi rămas doar o teorie, dacă nu ar fi fost confirmată prin experimente, care în final au dus la crearea bombei atomice.
Aşadar, atunci când FMI vine în România şi propune o serie de măsuri de austeritate, scornite prin cine ştie ce think-tankuri globaliste, trebuie să înţelegem că instituţia respectivă şi celelalte, care se află în legătură cu ea, efectuează un experiment pe poporul român, pentru a verifica anumite teorii economice sau inginerii sociale, nu că doreşte să ne ajute pe baza unor legi economice cu valoare ştiinţifică.
La fel s-a întâmplat şi în America, unde câteva decenii de experimente neoliberale, au dus la o mega criză economică, care a devenit acum globală. Cu toate astea, pentru mulţi propagandişti şi naivi, Milton Friedman are valoarea unui apostol din Biblie, ce este purtătorul direct al Cuvântului lui Dumnezeu.
Sunt unele legi economice incontestabile care de mult nu mai reprezinta teorii. De pilda, nu poti consuma mai mult decat produci, asta ar fi o lege fundamentala de pus in rama. Legea nu poate fi evitata, poti cel mult sa furi de la altcineva daca vrei sa consumi mai mult decat produci, sau sa-l obligi pe altcineva sa munceasca silnic pt. tine sa-ti produca ceea ce vrei sa consumi.
Mai este o lege ce zice ca nu costurile de productie determina pretul unui bun/serviciu ci pretul este cel care determina costurile. Adica daca tu stii ca nu poti vinde un bun pe mai mult de 100 de lei, inseamna ca nu iti poti permite costuri de productie care sa depaseasca 100 lei; in plus trebuie sa-ti calculezi sa-ti ramana si profit ca sa nu muncesti in zadar. Asta a fost o lege pe care comunismul a evitat-o cu desavarsire si s-a dovedit a-i fi o piatra de mormant. Cum nu exista pretul format pe o piata libera, comunistii nu au fost in stare sa coreleze pretul cu productia, ajungand sa produca mult si prost si tocmai ceea ce oamenii n-aveau nevoie. Asta pentru ca ei au crezut ca cererea poate fi agregata, ca poti sa stii nevoile oamenilor, fara un sistem liber in care omul sa atribuie valorile subiective produselor preferate. Nici macar studii de marketing nu aveau (lucru dealtfel de inteles cum nu exista piata).
Mai erau legile cererii si ale ofertei si multe altele.
Filosofia FMI nu s-a bazat pe legile economiei, ci le-a sfidat. Ratiunea austeritatii este urmatoarea: reduci povara fiscala in vreme de criza (si implicit si incasarile la buget) pentru a nu sufoca mediul privat, distrugand milioane de locuri de munca, si micsorezi concomitent si cheltuielile statului, cum nu mai ai atatea venituri la buget. La noi, austeritatea a fost pentru cetatean, caci statul a incasat mai multi bani ca urmare a cresterii poverii fiscale, si cheltuielile bugetare chiar si cu salariile au crescut, in loc sa scada, cu toata taierea mult trambitata de 25% si cu toata concedierea fictiva a 100.000 bugetari. Asta pentru ca nu se doreste reforma serioasa, iar bugetarii sunt direct responsabili pentru aceasta stare de fapt, multi dintre ei fiind comunisti ramasi la aceeasi mentalitate a statului dadaca de pe vremea impuscatului.
In fine, vreau sa zic ca austeritatea nu a fost deloc austeritate, pentru stat, ca asta e ratiunea economica a austeritatii, reduci statul ca sa-i lasi mai mult cetateanului. Statul n-a fost redus, iar cetateanului nu i s-a anulat nici un impozit, nici o taxa, nu s-a abrogat nici o reglementare, deci statul nu si-a asumat serios austeritatea. El a castigat (statul) dar poporul a pierdut ca intotdeauna.
Tu faci insa o confuzie cand propui solutia experimentala in economie, intrucat economia este stiinta sociala, bazata pe postulate logice apriori. Ceea ce ceri tu – experimentul – este imposibil, in stiintele sociale. Cercetarea empirica este folosita doar in stiintele naturale (biologie, chimie, fizica si altele). In economie nu are ce cauta. De exemplu, inflatia este definita in economie ca fiind un fenomen exclusiv monetar ce presupune cresterea masei monetare. Ei bine, tocmai aceasta crestere a masei monetare duce la cresterea preturilor, desigur depinzand si de viteza de rotatie a banilor (un element important in determinarea inflatiei). E o formula matematica gasita chiar in manualele socialiste de economie, care nu are cum sa fie demonstrata empiric, intrucat s-a ajuns la ea prin inductie logica. La fel este multiplicatorul creditului. Nimeni nu a constatat empiric toate posibilitatile multiplicatorului, dar il folosesc de bun, functioneaza. La el s-a ajuns tot prin logica, prin praxeologie mai concret, adica este tot o formula postulata apriori, fara de care nu iti poti da seama de efectele concrete in valori nominale ale scaderii/cresterii rezervelor fractionare, gradului de depunere a banilor in sistemul bancar si multe altele.
Mai mult, experimentul nu poate fi valid in economie pentru ca omul nu este robot, preferintele de timp se schimba, si nu poti determina matematic comportamentul uman. De pilda faptul ca astazi un kg de cartofi costa x lei si la anul y lei nu iti foloseste cu nimic in determinarea pretului la cartofi peste 10 ani. Pur si simplu economia nu functioneaza asa, caci este o stiinta a actiunii umane. Daca omul era robot nici nu mai era nevoie de teorie economica, si de descoperirea legilor dupa care se ghideaza o economie, caci il programai pe om ca pe un PC sa actioneze cum vrei tu si nu ar mai fi aparut nici o criza caci orice comportament ar fi fost cunoscut dinainte sa se produca.
O alta lege a economiei este cea legata de valoare: nu exista valoare obiectiva, totul este subiectiv, valoarea fiind strict individuala, atribuita de o persoana unui produs/serviciu. Nu exista produs, serviciu, marfa cu valoare in sine, ci totul are atata valoare cat este dispus cineva sa-ti dea pe el; inclusiv aurul.
Rothbardt l-a numit pe Friedman socialist, nu s-au inteles deloc, mai ales pe chestiunea monetara; in fond este si normal cat timp Rotschild a zis clar „Da-mi puterea de a bate moneda si nu ma intereseaza cine face legea intr-o tara”, asta e cea mai mare putere dintr-o societate, sa bati moneda, adica sa stabilesti cu de la sine putere pretul muncii oamenilor printr-o moneda impusa politic.