1. Primul pas este infiltrarea sau coruperea conducerii companiei cu scopul de a facilita punerea acesteia într-o situaţie financiară dificilă.
2. După aceea compania este căpuşată, prin externalizarea unor servicii către firme ale clienţilor politici ai puterii şi este îndatorată la bănci sub pretextul achitării acestor servicii.
3. Delegaţia FMI vine în ţară, constată faptul că respectiva companie este o „gaură neagră în economie” şi solicită privatizarea ei de urgenţă.
4. În presă începe o campanie de discreditare a companiei, demascând în faţa opiniei publice jaful practicat de administraţia de stat, coruptă şi ineficientă, imensele datorii pe care le are, în contrast cu salariile „nesimţite” ale directorilor şi angajaţilor etc. La asta mai contribuie şi agenţiile internaţionale de rating, care coboară indicativul companiei, pentru a-i scădea valoarea de piaţă.
5. Statul vinde un pachet minoritar de acţiuni (de regulă 15%) unui „investitor strategic”, de fapt o firmă de apartament cu o căsuţă poştală într-un paradis fiscal. Această operaţiune se desfăşoară pe fondul unor ample diversiuni în presă, cu scandaluri politice, de corupţie, cancan-uri în lumea mondenă, toate cu scopul de a face ca evenimentul să treacă aproape neobservat de către cetăţeni.
6. Din cauza valorii de piaţă foarte mici a companiei, scăzută artificial în urma paşilor anteriori, printr-o majorare de capital cu o sumă modică, „investitorul strategic” devine acţionar principal şi proprietarul de facto al fostei întreprinderi de stat.
Oai mama,atata mi-ar trebui doar sa fiu intr-o campanie de stat:))
Aniela Deby´s last blog post ..Matinalul cu cea mai multă muzică ..