României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul și credința.
Cât de adevărat!
UPDATE: Au apărut pe Internet informaţii conform cărora citatul nu i-ar aparţine lui Dan Puric, ci articolul din care face parte ar fi fost preluat de fapt de pe blogul lui Brăduţ Florescu.
Acuma nu ştiu ce să zic, dar stilul seamănă mult cu cel al lui Dan Puric.
Nici eu nu stiu ce sa crd in legatura cu paternitatea acestui articol. Baiatul meu l-a postat pe blogul lui in primavara cu sursa Bradut Florescu. Impresionata de calitatea textului, am intrat si eu pe blogul lui Florescu, sa citesc si alte articole scrise de el. Ca profesoara de romana, am sesizat imediat diferenta si n-am stiut ce sa cred. Niciunul nu se ridica la valoarea Rostului… Mai tarziu, cautand altceva pe Internet, am gasit acelasi text, cu mentiunea de autor Dan Puric. Mi-a venit inima la loc. Intr-adevar, era stilul lui Puric. Fiul meu a facut corectura cuvenita. Dar acum cateva saptamani a dat el peste precizarea lui Bradut Florescu, cum ca articolul ii apartine. Am citit-o cu atentie amandoi si vreau sa va spun care-a fost senzatia noastra. In primul rand, articolul e prea lung. Orice alt autor ar fi precizat simplu si ferm ca articolul in cauza e o creatie proprie. Apoi, explicatiile lui sunt aiuritoare: „Am scris articolul ca pe un experiment…”. Cum poti sa scrii un articol experimental? Un experiment se face cu un scop prestabilit si in asteptarea unor rezultate. Care au fost datele obtinute in urma experimentului lui? Astept cu interes sa le publice. Pana atunci, si noi, ca si tine, avem indoieli. Ne-ar interesa si alte pareri. Poate gresim noi…