Când spun ateişti nu mă refer la acei oameni care nu pot crede în învăţăturile religioase, care şi-au pierdut credinţa, sau care pur şi simplu nu cred că există zei şi supranatural. Este vorba de cei care se autodenumesc ateişti în sensul politico-ideologic al termenului şi care sunt militanţi, adică fac propagandă şi încearcă să-i convertească şi pe alţii la necredinţă şi să-i antreneze în acţiuni de batjocorire a religiei şi celor care cred.
Citeam mai devreme o postare pe Facebook, a unei astfel de persoane, care în profil, la orientarea religioasă a scris „militant ateist”. Respectiva se plângea, într-un text destul de lung, de drama pe care o trăieşte acum de Crăciun, pentru că, ateistă fiind, nu poate să împodobească bradul, să cânte colinde şi să efectueze alte activităţi de sezon, iar acest lucru o obligă să se rupă de familie.
Lăsând la o parte faptul că scria „colinzi” în loc de colinde şi „datorită rupturii de familie”, în loc de „din cauza rupturii de familie” – greşeli care nu sunt ocazionale, deoarece respectiva persoană a dovedit şi în trecut că practic nu cunoaşte sensul unor cuvinte uzuale din limba română şi face adesea greşeli de ortografie şi de exprimare – există un mare semn de întrebare aici. Ce i se poate întâmpla unui ateist dacă împobobeşte bradul sau dacă cântă colinde? Riscă un atac cerebral?! Este dat afară de la serviciu?! Ce lucru rău i se poate întâmpla, dacă face nişte lucruri nevinovate, ca orice om, de sărbători?
Atitudinea asta arată, în cazul acestor „militanţi ateişti”, că la ei nu este vorba de credinţă, de filosofie şi de opinii prsonale, ci mai degrabă de o ură îndreptată împotriva religiei şi în general faţă de tot ce ţine de tradiţie şi de moştenire naţională. Şi asta pare a fi mai degrabă rezultatul manipulării şi al îndoctrinării la care au fost supuşi, decât al unei gândiri aşa-zise libere!