Metode prin care UE extrage bogăţie din România

În timp ce presa e plină de scandaluri, propagandă şi informaţii irelevante, în România se petrec lucruri grave şi lumea în care trăim se transformă pe nesimţite într-un coşmar pentru poporul român.

Intrarea în Uniunea Europeană, departe de a fi un lucru benefic pentru noi, a dus treptat la transformarea ţării noastre într-o colonie de la periferia Europei, pe baza căreia statele vestice dezvoltate îşi sporesc profitul şi îşi menţin nivelul economic ridicat.

Am urmărit cu mare interes ediţia din 6 ianuarie a emisiunii „Punctul de întâlnire”, realizată de Radu Tudor la Antena 3, în care analistul economic Ilie Şerbănescu a dezvăluit o serie de lucruri interesante şi foarte grave în acelaşi timp. Dintre acestea am reprodus, aşa cum a prezentat-o domnia sa, o listă cu principalele metode, prin care companiile şi băncile din „centrul vest-european” extrag bogăţie şi fac profituri imense pe seama României.

1. Prin liberalizările impuse forţat de la centrul vest-european, preţurile au ajuns la fel de mari, sau mici… la fel, în periferia România, numai salariile au rămas în urmă la niveluri de câteva ori mai mici, acesta fiind mecanismul principal prin care centrul absoarbe seva economică de la periferie.

2. Liberalizările operează doar în domeniile în care este interesat centrul, adică produse servicii, capitaluri, dar nu şi în ceea ce priveşte forţa de muncă din România.

3. Pentru a extrage mai lesnicios profit, hypermarketurile occidentale au obţinut în România amplasări înăuntrul oraşelor şi nu doar în afara acestora, precum la ele acasă.

4. Companiile vestice îşi permit în România ceea ce nici prin gând nu le-ar trece să facă în ţările lor de origine. Companiile străine, de fapt mai toate vest-europene, îşi arogă dreptul de a factura românilor produse şi servicii în moneda centrului, cu toate că plăţile în România, nu sunt permise prin lege decât în lei. Este mijlocul prin care autorităţile române sunt de fapt obligate să nu utilizeze cursul valutar pentru ajustări economice, astfel încât respectivele firme străine să nu înregistreze decât câştiguri.

5. Nici una din companiile vest europene, care au preluat companii de stat româneşti, nu şi-a respectat obligaţiile de mediu şi de investiţii asumate la privatizare şi cu toate acestea nici una nu este penalizată.

6. Băncile occidentale practică în România nişte dobânzi astronomice la credite pe care le justifică oficial cu aşa-zisul risc de ţară, deşi, dintr-o demagogie nesfârşită sunt înscrise ca persoane juridice române. Este una din clasicele extracţii de substanţă economică de la priferie de către centrul colonial.

7. Băncile occidentale menţin sistematic dobânzi jefuitoare la credite printr-un cartel pe care autorităţile române, în urma unor presiuni externe se fac a nu-l vedea.

8. Tot în urma unor presiuni, este interzisă în România emiterea de titluri guvernamentale către populaţia autohtonă, pentru ca nu cumva, prin concurenţa făcută băncilor străine, acestea din urmă să piardă posibilitatea de a capta şi folosi în interes de profit propriu, bruma de economisire de pe piaţa periferică numită România.

9. În plină criză, singurei bănci de stat, CEC i s-a refuzat de către Comisia de la Bruxelles, sub pretextul că ar fi ajutor de stat, majorarea cu doar 200 de milioane de euro a capitalului, pentru a fi în măsură să sprijine IMM-urile, exact în timp ce guvernele occidentale cheltuiau sute de miliarde de euro, pentru a împrumuta sau chiar naţionaliza bănci proprii.

10. Structura pe destinaţii a fondurilor europene nu are absolut nicio legătură cu nevoile reale de dezvoltare ale României, ci numai şi numai cu nevoile firmelor străine pentru expansiunea în România.

Dacă nu colonie, atunci ce?

Înregistrarea emisiunii o puteţi urmări aici.