Înainte de a citi acest articol, vă rog să ieşiţi din transă! Închideţi televizorul, deconectaţi-vă de la propaganda de pe Internet şi încercaţi să gândiţi liber, aşa cum se spune acum!
Ieri a sosit la Bucureşti delegaţia FMI şi timp de două săptămâni va discuta cu Guvernul, hotărându-ne soarta pentru anii următori. Cu toate astea, referirile la acest eveniment foarte important, de fapt cel mai important la momentul actual, nu ocupă în presă spaţiu mai mult decât rubrica meteo.
În schimb suntem bombardaţi de dimineaţă până seara cu informaţii despre ce a mai făcut poliţista violată, care mai are puţin şi avortează în spital, despre „greva de lux” a parlamentarilor, cărora Ponta le-a tăiat din diurnă, despre cazuri de malpraxis, care arată, vezi Doamne, starea deplorabilă a sistemului sanitar, ori divorţul interminabil, în direct pe toate posturile TV, al celebrilor Ştefan Bănică jr. şi Andreea Marin. Pe scurt, tot felul de subiecte fabricate pentru a abate atenţia de la ce este cu adevărat important.
Dacă stăm puţin să ne amintim şi să analizăm toate cazurile în care FMI a purtat negocieri cu guvernele României din 1989 încoace, constatăm că ele nu au fost niciodată transparente şi accesibile publicului. De fiecare dată când vine delegaţia FMI în vizită, automat se declanşează uriaşa maşină de propagandă şi diversiune, care ţine populaţia ocupată cu tot felul de poveşti şi scandaluri irelevante, iar tot ce putem vedea în legătură cu negocierile purtate de guvernanţi cu Fondul sunt doar câteva cadre scurte de la întâlnire, cu formulele de salut şi politeţurile de rigoare, plus câteva fotografii, după care tot ce aflăm despre ce s-a discutat este doar prin purtători de cuvânt şi comunicate de presă, adică doar ce vor autorităţile să ajungă la public.
Dacă aceste negocieri ar fi transparente, atunci ar trebui ca presa să fie prezentă pe tot parcursul discuţiilor şi chiar să transmită în direct, aşa cum se întâmplă în cazul şedinţelor parlamentare, sau a altor evenimente, de mai mică imporzanţă, dar despre care se fac dezbateri ample şi cu care suntem intoxicaţi zilnic.
Dar aleşii noştri se pare că nu doresc ca noi să aflăm ce angajamente şi ce hotărâri iau în numele nostru, o dovadă recentă în acest sens fiind şi secretizarea bugetului pe 2013 de către guvernul Ponta.
În limbaj militar se numeste „perdea de fum”, în exprimare populară „praf în ochii gloatei” şi da…, maşina de propagandă funcţionează, mai abitir decât propaganda lui Goebbles care le indusese germanilor de rând că mai e un pas până la victoria finală, deşi wehrmachtul si divizile panzer ss erau maturate la est de armata roşie, la vest de cele aliate. Toate astea graţie televiziunilor mercenare şi desigur în parte şi nouă electorilor care de 20 de ani nu ne alegem politicieni ci politruci. Asta e, pe ăştia-i avem, cu ei defilăm….
Cum spuneam si in campania electorala, nu avem pe cine alege, toti sunt slugile FMI-ului, Europei si Americii.