Zilele acestea au avut loc două evenimente nefericite. Copii aparţinând a două familii sărace de la ţară au ars de vii, deoarece au fost lăsaţi încuiaţi în casă de părinţi.
Imediat, băsiştii de serviciu au postat pe Internet tot felul de comentarii fascistoide, în care spuneau că „imbecilii nu ar trebui să se reproducă”, „proştii nu ar trebui să facă copii”, „unii nu ar trebui să se nască pe acest pământ”, „idioţii fac prea mulţi copii” etc.
L-am văzut la televizor şi pe pdl-istul Tinel Gheorghe foarte revoltat, spunând că este incredibil ce au putut să facă acei „săraci cu duhul” şi că „aici autorităţile trebuie să fie fără scrupule” (sic!) şi „să taie în carne vie”.
La Pro TV, care prezenta unul din aceste cazuri, auzeam că autorităţile locale vor face o anchetă şi vor stabili dacă copilul ce urmează să se nască în familia în care s-a produs tragedia va mai fi lăsat în grija părinţilor.
Văzând toate acestea am impresia că unii dintre noi se cred un fel de justiţiari universali, un fel de dumnezei, care hotărăsc ei ce e bine şi ce e rău pentru omenire şi îşi arogă drepturi asupra copiilor altora, cu care nu au absolut nicio legătură şi pentru care nu au nicio obligaţie.
Cred că e clar faptul că atât timp cât nişte copii nu sunt ai tăi şi nu ai nicio legătură de rudenie sau legală cu ei, e treaba părinţilor acelor copii ce fac cu ei, cum îi educă, ce condiţii de trai le oferă şi aşa mai departe.
În acele familii s-au produs nişte tragedii, probabil şi din cauza sărăciei, a condiţiilor grele de trai şi lipsei de educaţie. Dar asta nu dă dreptul nimănui să îi judece pe acei oameni şi să stabilească reguli şi sancţiuni pentru ei. Acei oameni după ce că trec printr-o nenorocire acum statul vrea să le ia şi copiii care le-au mai rămas.
În natură există întotdeauna un echilibru şi nu trebuie să vină cineva cu aere de demiurg ca să îndrepte lucrurile. Faptul că în ţările sărace şi în familiile sărace şi lipsite de educaţie se nasc mai mulţi copii se datorează tocmai faptului că aici mortalitatea infantilă este mult mai mare şi trebuie deci compensată printr-un număr de naşteri mai mare.
Dacă aceşti justiţiari sociali cu gura mare ar vrea să îi ajute cu adevărat pe cei nevoiaşi, s-ar implica în programe sociale, prin care să îi ajute pe aceştia să ducă un trai mai bun, să îşi poată găsi un loc de muncă mai bun, să aibă acces la educaţie, servicii medicale, nu să îi condamne pe cei mai puţin norocoşi ca ei şi fără să-şi dea aceste aere de superioritate cu iz fascisto-eugenist.
Nu cred ca ai dreptate in ceea ce spui. Trebuie sa te gandesti in primul rand la DREPTUL LA VIATA al copiilor ramasi. Ce te face sa crezi ca niste incapabili vor evita o alta tragedie? Nu…locul copiilor ramasi nu mai este in acea familie. Mai bine institutionalizati…
Hai sa ti dau un exemplu. Student fiind cu bursa intr un oras din provincie eram cazat intr un internat mixt adica si liceeni si studenti. Eu cu bursa si cu parinti nu reuseam sa achizitionez la cantina internatului decat masa de pranz in timp ce elevii ce tineau de casa de copii aveau 3 mese asigurate, bani de buzunar, haine si diverse lucruri trebuincioase. Tot internatul avea pasta de dinti sapun si alte chestii de uz personal cand erau impartite cu generozitate as putea spune elevilor din grija statului.. Asa ca….
Cu alte cuvinte vrei să spui că statul trebuie să preia rolul familiei, ca în regimurile totalitare de tip Big Brother?! Atunci, trăiască comunismul şi Noua Ordine Mondială!
Familia este atat de pauperizata incat in acest moment pur si simplu nu si mai poate indeplini obligatiile….Sa mananci un cartof copt la 3 zile nu este viata…in plus din pacate ceea ce vad la televizor familiile care si pierd copii sunt intr o stare aproape tribala…rupti de societate si cu grave probleme dintre care alcoolul sau efectiv nebunia instalata de gradul de saracie.
Acei copii ar avea o sansa reala in plasament. In jurul meu tot din cauza saraciei vad multe familii care iau copii in plasament. Te asigur ca este o solutie mult mai buna pentru ca vad cu cata grija sunt tratati copii. Chiar daca nu din dragoste parinteasca fie si datorita faptului ca acea ingrijire pune mancare pe masa si acelei familii… Cu respect…
erata- cu cata grija sunt tratati copiii