Azi, de Ziua Naţională am ales să nu mai merg la parada militară de la Arcul de Triumf şi am făcut o vizită la Casa Poporului, cu ocazia Zilei Porţilor deschise la Camera Deputaţilor de la Palatul Parlamentului.
După ce am stat aproximativ 40 de minute la o coadă uriaşă, mai ceva ca cele la carne pe vremea lui Ceauşescu, coadă la care românii mâncau banane şi apoi aruncau cojile pe jos, sau covrigi din care mai scăpau bucăţi pe asfalt ca să se bucure şi păsările flămânde, acum în prag de iarnă, am reuşit să intru în sfârşit în incinta Palatului Parlamentului.
Unii vizitatori erau veniţi inclusiv cu copilul de un an – doi, adus în cărucior, aşa că am avut parte şi de ceva concerte de plâns şi orăcăieli.
La intrare a trebuit să mă dezbrac de haină, să-mi bag obiectele personale în ea şi să o dau celor de la pază să o treacă prin scaner. După ce am trecut şi eu prin scanerul de persoane, m-a mai luat la control, cu scanerul de mână, un jandarm cam dubios, care m-a pipăit într-un mod cel puţin pervers, înainte să îmi spună că pot merge mai departe.
Am parcurs traseul pus la dispoziţie relativ repede, deoarece mi se cam terminase bateria la aparatul foto şi voiam să surprind cât mai multe imagini. E greu de descris luxul de acolo şi grandoarea acelor spaţii construite, culmea de comunişti!
Cel mai mult mult mi-a plăcut o sală de şedinte, I.C Brătianu parcă se numea, a doua ca mărime din toată clădirea, dar în care nu am putut să fac fotografii pentru că tocmai mi se terminase bateria.
La fel de impresionantă mi s-a părut sala de plen, unde îşi dorm dulcele somn aleşii noştri, cu o cupolă care arată fantastic, ceva în genul unui OZN uriaş.
Dacă mai vreţi să vedeţi poze intraţi aici, pe Facebook şi poate aveţi noroc! 😀