Mulţi oameni se tot întrebă ce soluţii să aplicăm pentru a trăi într-o lume mai bună. Unii cred că ar trebui date legi mai aspre, alţii că ar trebui întărite justiţia şi poliţia, alţii că ar trebui făcute reforme economice, iar alţii că ar trebui aplicată o anumită doctrină politică, fie de dreapta, de stânga, de centru etc.
Realitatea e mult mai simplă şi porneşte de la educaţie. Dacă fiecare individ ar fi educat de la naştere, foarte sever, ca atunci când face ceva să ţină cont şi de cei din jurul său, atunci lucrurile s-ar aranja de la sine. Dacă oamenii nu ar mai fi atât de nesimţiţi, egoişti şi înclinaţi să ignorile nevoile, drepturile şi confortul celorlalţi, atunci nu ar mai trebui căutate soluţii suplimentare.
Imaginaţi-vă cum ar fi dacă, atunci când stai la rând la ceva, la supermarket, la circa financiară, la poştă etc. nu se mai bagă nimeni în faţă, dacă parvenitul nu mai aruncă, din mers, gunoaiele pe geamul limuzinei, dacă manelistul neam-prost nu mai dă muzica la maxim, fără să-i pese de liniştea vecinilor, dacă cetăţeanul răuvoitor nu ar mai arunca cojile de banane pe trotuar (maică-mea a avut o fractură urâtă la mână în urmă cu câţiva ani de la o astfel de coajă de banană), dacă locatarii unui bloc nu ar mai fura becul de pe hol şi mânerele de la uşi şi ferestre de pe propria scară!
Mergând mai departe, cum ar fi oare societatea, dacă afaceriştii s-ar gândi că, atunci când inventează noi metode de face profit, s-ar gândi la miile de oameni lăsaţi fără locuri de muncă şi la copiii care astfel vor fi condamnaţi la înfometare, la oligarhii care, atunci când îşi tranzacţionează acţiunile la bursă, s-ar gândi şi la milioanele de cetăţeni de pe glob condamnaţi la moarte prin sărăcie şi prin contaminarea mediului în care trăiesc, dacă politcienii s-ar gândi la interesele întregii naţiuni, nu numai la cele ale partidului din care fac parte, sau dacă preşedintele ţării nu ar vine străinilor interesele ţării, pentru ca el să aibă bani din care să-şi cumpere case şi moşii de sute de hectare?
Dacă ne-am gândi puţin mai mult unii la alţii, atunci lumea s-ar transforma de la sine într-un loc mai bun şi mai plăcut în care să trăieşti! 🙂
Din 100 de oameni, unul tot se va gasi sa profite de bunatatea celorlalti. In acest caz se poate aplica perfect notiunea de UTOPIE….
Eu am spus cu ar fi societatea perfectă, nu cum este societatea în momemtul de faţă! Societatea nu este perfectă, dar este perfectibilă! 😉
Pe mormantul lui Cromwell se pare ca ar scrie:” Nu omul trebuie sa conduca, ci Dumnezeu.” Usor de zis, greu de facut. Pentru ca Dumnezeu e sus iar noi suntem jos. Dar aici jos, avem doi reprezentanti ai Domnului: Credinta si Ratiunea. Credinta raspunde la prima intrebare fundamentala si anume, ce e bine si ce e rau ? Ratiunea raspunde la a doua intrebare fundamentala, respectiv, ce e adevarat si ce este fals ? Credinta inseamna echilibrul unor principii morale, prin care se minimizeaza conflictul interuman si social. Ratiune inseamna logica realitatii, prin care cunoastem si controlam mediul natural si social. Omul se naste animal si prin educatie in familie, scoala si societate devine Om. Daca educatia ar fi centrata pe binomul Credinta-Ratiune, atunci am obtine Omul Optimal care ar genera prin multiplicare Societatea Optimala. Marile personalitati ale Umanitatii au fost oameni optimali. Destul de rar si pe termen scurt au existat si societati optimale. Dar in general, istoria a demonstrat ca instinctele si interesele au primat in fata principiilor si a valorilor. Puterea si Bogatia au fost preferate Credintei si Ratiunii. In prezent, Puterea si Bogatia au atins cote patologice, in timp ce Credinta a fost pervertita iar Ratiunea a fost cretinizata.
daca tot a venit vorba despre crowell sa va uitati sa vedeti pe banii cui a facut ceea ce se stie din istorie pt ca este f important.
ca sa intelegi respectul elitei fata de noi vezi experimentele pe care le-au facut pe multime de-a lungul timpului dar chiar si astazi. vezi ce fac cu mincarea sau cu numitele medicamente pe care ni le dau. ce fac cu femeile si cu copii si cum practic daca numeri bine vezi ca ne expira la propiu termenul de garantie si patim ca orice alt produs. 🙂
ideea e buna, dar ramane si va ramane la stadiul de Utopie, pentru ca e in esenta oamenilor sa traga pentru ei.
urmatorul pas´s last blog post ..Vlad Dobrescu – In sfarsit
Pingback: Societatea perfectă este cea în care fiecare ține cont de ceilalți | .::: CALIN ADRIAN :::.
Eu cred ca adevarul e viceversa, si anume:
o societate perfecta, este aceea in care (toti) ceilalti tin cont de fiecare = de ori(si)cine …………. si abia atunci societatea nu va mai fi:
1) nici dez_binabila;
2) nici dez_binata !
Oricum:
1) orice constrangere – adica orice lipsa a credintei si a ratiunii – inseamna un rau;
2) iar orice rau, degenereaza intotdeauna intr-un alt rau, mai mare decat raul initial.
Ganditi-va si voi la urmatorul aspect, si anume:
1) daca le inoculezi oamenilor credinta = „stiinta”, ca ar fi urmasii unor animale ……… darwiniene ?
2) atunci ce fel de mentalitate si comportament crezi ca vor avea acestia …… „turmele” ?
3) iar daca le inoculezi oamenilor credinta = „stiinta”, ca viata ar fi consecinta unei intamplari, unei aiureli ?
4) cam ce fel de mentalitate si comportament crezi ca vor avea „jucatorii” ?
Sclavilor – oricaror dirijati = controlati – nu li se lasa nici macar ocazia – libertatea – sa gandeasca ………….. daramite sa li se mai ofere si sansa de a invata, cam cum ar fi normal = natural ca sa gandeasca.
Nu stiu daca (si) voi ati remarcat faptul ca:
1) indivizii care nu se supun de bunavoie sistemului (piramidal = oligarhic francmasonic);
2) sunt eliminati = exclusi imediat din sistem:
2.1) ori prin constrangere, in cazul in care devin violenti;
2.2) ori prin abandon = prin liberul lor con_simtamant, in cazul in care raman non_violenti.
Societatea este formata din indivizi, din entitati ………….. insa, chiar daca asa ni s-o parea, o asemenea impresie este totusi o halucinatie, deoarece:
indivizii = entitatile nu formeaza neaparat – in majoritate – acea societate – „totalitate” – despre care se face de regula vorbire.
Tocmai de aceea analiza acestei cazuistici:
1) nu trebuie niciodata facuta de la mare = general, la mic = particular;
2) ci trebuie facuta intotdeauna de la mic = particular, la mare = general.
Daca entitatile = indivizii ar fi ferite de:
ipocrizie = demagogie = bigotism,
atunci si societatea ar putea deveni una perfecta !
Dar cum fiecare individ are insa in el ceva stricat – oricat de putin – de-aia orice societate pute, adica este o societate de cacat!