Domnul Gitenstein vrea reformă pe piaţa de capital din România

Din 1990 şi până azi s-au făcut neîncetat în România „reforme” şi „liberalizări”. Fiecare guvern care a venit la putere a avut un „ambiţios program de reforme”, conceput sub îndrumarea nepreţuită a SUA, UE, FMI şi Banca Mondială, pentru propăşirea în ţara noastră a societăţii de jaf consumerist şi înaintarea României spre cele mai înalte culmi ale capitalismului corporatist.

Imediat după loviluţie, noua putere s-a grăbit să liberalizeze preţurile la bunurile de larg consum şi ca urmare a avut loc o masivă invazie de mărfuri de import, de care românii erau flămânzi, dar şi o creştere accentuată a preţurilor.

A urmat apoi, parcă prin 1992, liberalizarea cursului de schimb valutar, de către Theodor Stolojan, fapt care a dus la inflaţia uriaşă din anii următori şi astfel la diminuarea cu mult a valorii activelor statului, scoase la vânzare. Dar a fost un paradis pentru valutişti şi bişniţari.

În anii următori am avut un lung şir de liberalizări ale preţurilor, energie electrică, gaze şi combustibili care au dus şi mai mult la creşterea preţurilor şi la inflaţie.

În 2004 a fost făcută liberalizarea pieţei de capital, care a lăsat cale liberă pentru tot felul de speculanţi şi escroci străini sau locali, să facă averi prin manipularea cursului de schimb şi a fluxurilor de capital.

În ceea ce priveşte „reformele”, acestea au vizat în special statul şi legislaţia. Statul, cu instituţiile sale, a fost restructurat şi reorganizat în aşa fel încât să poată fi controlat şi aservit puterilor străine şi clicilor de mafioţi autohtoni care au acaparat puterea, iar legislaţia a fost modificată şi adăugită pentru a putea permite „investitorilor străini” să exploateze în voie resursele ţării, activele, infrastructura şi forţa de muncă reprezentată de oameni.

Cu toate acestea, după mai bine de 24 de ani de reforme şi liberalizări de pare că nu este de ajuns. Americanii ne bat pe umăr şi ne felicită mereu, dar ne avertizează că, deşi suntem pe calea cea bună, mai sunt mulţi paşi de făcut până la succesul mult visat. Iar politrucii şi propagandiştii locali încă mai dau vina pe comunism, pentru lipsa de rezultate şi încetinirea „progresului” României.

Ca să ne fie clar ce reforme mai trebuie să facem în ţărişoara noastră, a venit azi dimineaţă, la emisiunea „După 20 de ani”, de la postul românesc şi naţional Pro TV, domnul Mark Gitenstein, un modest om de afaceri româno-american, membru în consiliul de administraţie al Fondului Proprietatea, consilier juridic la o firmă multinaţională de avocatură, care în trecut a reprezentat firma Chevron şi mai consiliază şi firma de asigurări „Astra”, cea care a transferat 22 de milioane de dolari din banii asiguraţilor către trustul din care face parte ziarul „România liberă”. Nu  domnul Gitenstein, firma consiliază!!! Şi nu face lobby, doar consiliază! Domnul Gitenstein este un bun prieten al României şi al marelui nostru preşedinte Traian Băsescu!

În emisiune au fost discutate multe teme. Domnul ambasador a vorbit despre efectele conflictului din Ucraina asupra României, despre investitorii străini, despre minunata democraţie instaurată de coabitarea Ponta-Băsescu şi despre minunatul consens al celor doi mari politicieni, care s-a finalizat prin numirea celor mai buni procurori şi magistraţi din istoria omenirii, în funcţiile-cheie ale justiţiei din România. A vorbit şi despre gazele de şist, despre fracturarea hidraulică bună şi  fracturarea hidraulică rea, despre cum ar trebui „recompensaţi” ţăranii din Pungeşti de către Chevron pentru că le exploatează gazele şi multe altele.

Nu am să detaliez acum toate aceste lucruri, pentru că nu asta mi-am propus, ci mă voi referi la o expresie pe care domnul Gitenstein a rostit-o de mai multe ori în emisiune, semn că este un obiectiv deosebit de important, evident pentru România. Este vorba de „reforma pe piaţa de capital”.

„Pentru un investitor de peste ocean, care priveşte această regiune, toate aceste ţări sunt băgate în aceeaşi oală. Un lucru nedrept, incorect, dar asta e vestea rea. Vestea bună e că România e mult mai bine poziţionată decât aproape orice altă ţară din regiune. În primul rând, pentru că aţi implementat multe dintre reformele FMI, situaţia fiscală este destul de bună, nivelul datoriei e mic, creşterea PIB-ului e printre cele mai mari din UE, ceea ce e foarte impresionant. Începeţi să rezolvaţi problemele în justiţie şi, mai ales în ultimele trei săptămâni, începeţi să vă gândiţi la reforme pe piaţa de capital, ceea ce e foarte important”, a explicat Gitenstein.

Sursa: Gândul

Dacă luăm expresia „reforme pe piaţa de capital” în bloc, fără să o disecăm şi analizăm, ea pare mai mult un fel de lozincă, un clişeu propagandistic, dar dacă e să îi dăm importanţă trebuie să vedem şi ce înseamnă practic această reformă.

Mai întâi, ce este piaţa de capital? Piaţa e un loc unde se face comerţ, unde se vând şi se cumpără mărfuri. Capitalul înseamnă bani. Deci piaţa de capital ar fi locul unde se vând şi se cumpără bani. Dar banii sunt chiar mijlocul de schimb prin care se vând şi se cumpără mărfuri. Aşa că, ce mijloc de schimb se foloseşte pentru a vinde şi a cumpăra bani? Evident valută! Deci piaţa de capital este locul unde valutiştii şi bişniţarii, mai exact investitorii străini, cumpără şi vând bani! 🙂

După ce am stabilit ce este piaţa de capital, să vedem şi ce este aceea reformă!

REFÓRMĂ, reforme, s. f. 1. Transformare politică, economică, socială, culturală, cu caracter limitat sau de structură, a unei stări de lucruri, pentru a obține o ameliorare sau un progres; schimbare în sânul unei societăți (care nu modifică structura generală a acelei societăți). ◊ Reformă monetară (sau bănească) = operație financiară prin care se înlocuiește moneda unei țări cu o monedă nouă (ca urmare a perturbărilor din sistemul economic național), având un curs diferit față de prima. Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului. 2. (Art.) Mișcare social-politică și religioasă cu caracter anticatolic și antifeudal, apărută în Europa apuseană în sec. XV-XVI, care a susținut principiul mântuirii prin credință, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de cult; reformare. 3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma degradării lor; (concr.), Totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); p. ext. depozit în care se păstrează un asemenea material. 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizică). – Din fr. réforme, germ. Reform.

Prin urmare, reforma este o chestie care aduce înnoire, ameliorare, schimbare, progres. Punând cap la cap lucrurile „reforma pe piaţa de capital” înseamnă o schimbare, o înnoire a regulilor, relaţiilor şi procedurilor prin care bişniţarii şi valutiştii internaţionali pot face comerţ cu bani şi active în România. Evident pentru ca aceştia, investitorii, să obţină profituri şi mai mari!

Acum, lăsând orice glumă la o parte, cred că domnul ambasador, avocat şi om de afaceri Mark Gitenstein, când a vorbit despre necesitatea reformelor pe piaţa de capital, s-a gândit la listarea la bursele străine, nu doar la minusculul nostru BVB, a unor mari şi importante companii româneşti, în special de stat, cum ar fi cele din domeniul energiei sau asigurărilor. Astfel acestea vor putea fi jucate la ruletă, vândute, revândute, reformate, desfiinţate, de toţi marii bogătaşii şi speculatorii din lume, indiferent de naţionalitate, rasă, sex sau religie şi asta e un lucru foarte bun! Că doar pentru asta am luptat şi am murit în decembrie 1989! Uitaţi-vă la Ucraina că deja oamenii şi-au dat seama şi ne urmează exemplul!