De ce avem nevoie de partide?

Gloata este foarte uşor de manipulat şi spălat pe creier, pentru că oamenii, în general, au tendinţa să accepte în mod aprioric tot ce li se serveşte de către cei aflaţi la putere prin propagandă. Aşa s-a întâmplat şi la noi atunci când ne-a fost adusă la pachet, cu toate accesoriile necesare, reţeta democraţiei.

Aşa-zisul sistem al democraţiei reprezentative, impus la noi după lovitura de stat din decembrie 1989, se bazează pe „separaţia puterilor în stat”, care cică ar fi sfântă şi foarte viabilă în practică, şi pe un sistem de conducere statală bazat pe Parlament, Guvern, Preşedinţie şi administraţii locale.

Un alt amănunt deosebit de important este acela că, obligatoriu, trebuie să existe mai multe partide, dacă se poate cât mai multe, pentru că altfel nu ar fi posibilă „democraţia”. Dar nimeni nu şi-a pus întrebarea, de ce o întreagă naţiune trebuie să fie reprezentată de membri ai unor partide! De ce un parlamentar, deputat sau senator, un primar sau un preşedinte de consiliu judeţean, trebuie să reprezinte un partid şi nu pur şi simplu comunitatea pe care, cel puţin teoretic, ar trebui să o deservească???

De fapt ce este un partid? Un partid este o gaşcă, un grup privat, care are o doctrină (la noi asta contează mai puţin) şi care urmăreşte în primul rând interesele membrilor săi. De aceea, partidul seamănă, din punctul de vedere ar organizării şi scopului, mai mult cu o bandă, cu un club de fotbal, cu o sectă sau chiar cu o societate secretă, decât cu o organizaţie pusă în slujba unei naţiuni. Partidul vrea să îşi impună majorităţii propria ideologie, croită după interesele de grup ale membrilor săi şi principala sa activitate este să se bată cu celelalte partide pentru supremaţia la putere, nu pentru interesele comune, generale, ale întregului popor!

Aşa că întreb din nou, de ce trebuie să fim reprezentaţi la nivel central şi local de membri ai unor partide şi nu de o persoană propusă din rândul membrilor comunităţilor locale, persoană care să nu se ocupe de politică ci doar de treburi administrative şi de nevoile şi cerinţele comunităţilor pe care le reprezintă şi le slujesc? De ce trebuie ca o duduie plină de bani, care locuieşte în Bucureşti, să candideze pentru un post de deputat care reprezintă un oraş din Moldova, oraş pe care nu l-a văzut în viaţa ei, sau de ce un primar trebuie să fie PSD-ist, PDL-ist, PNL-ist etc. şi nu un simplu cetăţean, priceput, gospodar şi respectabil din oraşul sau comuna respectivă?

Dacă nu am avea primari, preşedinţi de consilii judeţene şi parlamentari implicaţi politic, votaţi pe liste de partid, nu am mai putea vorbi nici despre baroni locali, despre arestări şi dosare politice şi despre alte lucruri care ţin mai mult de lupta între găşti, decât de administrarea treburilor ţării.

Sistemul de organizare bazat pe funcţionari şi demnitari, aleşi din rândul reprezentanţilor comunităţilor pe care le deservesc, nu este o idee nouă şi utopică, el poartă denumirea de democraţie participativă şi a fost aplicat o vreme în ţări precum Libia şi Venezuela, dar se pare că cei care au creat actualul sistem, al democraţiei reprezentative (unii spun că ar fi vorba de francmasoni), nu prea înghit acest tip de organizare, bazat pe participarea directă a cetăţenilor, aşa că au organizat lovituri de stat şi războaie civile în ţările care a fost instaurat şi i-au pedepsit aspru pe liderii respectivelor state.