Corupţia ca armă geopolitică

Se face de multă vreme în România o mare tevatură pe tema corupţiei. Se porneşte de la ideea că fenomenul corupţiei ar fi unul specific ţării noastre, argumentându-se că ar fi o consecinţă a firii noastre ca popor, o racilă a comunismului etc. Corupţia ar fi, conform propagandiştilor, în totalitate o problemă internă a României, constituind o problemă serioasă  în calea instaurării „democraţiei” şi a „statului de drept” în ţara noastră şi o frână puternică pentru dezvoltarea economică şi socială a naţiunii.

De fapt, corupţia este un fenomen global şi este folosită ca armă geopolitică de către marile puteri occidentale pentru a-şi extinde influenţa asupra ţărilor în care urmăresc diverse interese.

Într-un articol excepţional, Adrian Severin tratează acest subiect în contextul actualului conflict din Ucraina, în care sunt implicate mari puteri ale lumii, prezentând fenomenul corupţiei ca armă geopolitică din perspectivă istorică şi internaţională.

Citez în continuare un fragment semnificativ:

La începutul anilor 90 ai secolului trecut, pe când URSS, în ciuda “zâmbetului” misterios și seducător al perestroikăi, își mai proiecta umbra amenințătoare asupra Europei centrale și de est, i-am întrebat pe unii interlocutori americani în legătură cu ceea ce se putea face spre a garanta libertatea de opțiune a statelor tocmai evadate din lagărul comunist. Era limpede că “evadarea” avusese loc cu acordul tacit al Moscovei iar îngrijorarea multora era legată de posibilitatea ca poftele imperialismului sovietic să renască. Ce li s-ar fi putut opune în acest caz? Ce s-ar fi putut face pentru a evita resuscitarea imperialismului ruso-sovietic sau pentru a-l lipsi de puterea necesară atingerii obiectivelor sale? Ce puteau face SUA și aliații lor europeni în acest sens? Erau întrebări legitime care au primit un răspuns parțial neașteptat. În afara altor soluții – în special de ordinul securității militare sau al integrării economice – unii preconizau infectarea URSS / Rusiei cu microbul corupției. “Vom trimite acolo, profitând de deschidere și de fenomenele conexe schimbării, inclusiv de pofta de îmbogățire stimulată totdeauna de schimbare și de oportunitățile de îmbogățire oferite de ea, mafioți, gangsteri, infractori care să creeze lume interlopă, care să producă și să spele bani negri în cazinouri, care să mituiască instituțiile și să lipsească statul de puterea economică trecând principalele sale active în proprietate privată, fără contrapartidă adecvată.” Aveam să primesc confirmarea că aceste idei se găsesc cu adevărat în arsenalul planificării politice americane, peste mai mulți ani, citind cartea lui Naomi Klein, “Doctrina șocului”.

Sursa: Adrian Severin – Valoarea strategică a corupției în confruntările geo-politice