Un clişeu de propagandă, tot mai des vehiculat în ultima vreme, este acela că guvernele de stânga, socialiste, măresc tot timpul taxele şi impozitele deoarece „doar asta ştiu să facă”. Guvernele socialiste, cică i-ar taxa pe cei harnici şi inteligenţi, pentru a „mitui electoral” marea masă de „asistaţi social”, care trăieşte din munca grea a celor bogaţi şi cinstiţi.
Această marotă este importată la noi din Occident, acolo unde, atunci când treaba se împute, vina este aruncată pe socialiştii care blochează cu măsurile lor „economia liberă” şi îi împiedică pe cei întreprinzători să prospere.
Poate că păcălelala asta merge la occidentalii care nu au cunoscut regimul comunist, dar cineva care a trăit în Est şi a cunoscut pe pielea lui ce însemană socialism şi „comunism”, nu poate crede astfel de minciuni, decât dacă e idiot sau amnezic.
Pe timpul lui Ceauşescu, nu numai că nu se făceau măriri de taxe şi impozite, dar cetăţenii nici măcar nu erau conştienţi de existenţa lor. Chiar şi taxele la întreţinere, utilităţi, servicii erau mai mult simbolice şi nu aveau o pondere însemnată în bugetul familiei. Îmi amintesc că, atunci când eram copil, mama mă trimitea deseori să plătesc abonamentul la telefon şi îmi dădea o monedă mare de aluminiu de 5 lei. Atât costa abonamentul la „Romtelecom”!
Tot pe vremea aceea nu exista nici TVA, singurul impozit pe consum fiind ICM-ul (impozitul pe circulaţia mărfurilor), care se plătea o singură dată, numai la producător, nu ca acum pe tot lanţul de intermediari.
Realitatea este că taxele şi impozitele excesive şi mereu majorate au fost aduse în România de capitalism şi explicaţia apariţiei lor este simplă. Indiferent că la guvernare se află un partid de stânga sau de dreapta, statul este nevoit mereu să majoreze taxele şi impozitele şi să introducă altele noi, pentru că are de achitat datorii şi dobânzi tot mai mari la bănci private şi la instituţii bancare internaţionale gen FMI, de la care se împrumută non-stop. Taxele pe care noi le plătim la stat sunt de fapt taxe pe care le plătim băncilor şi indirect privaţilor. Este un mecanism prin care se transferă permanent bogăţie de la populaţie către sistemul bancaro-corpratist, statul fiind doar un intermediar corupt în această afacere.
Pingback: Noutati 2014 | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman
In primul rind, nu ma intereseaza daca faci publicitate pentru partidul PSD (Partidul Socialist Democrat), deoarece am convingerea ca oamenii s-au cam saturat de aceleasi partide ce nu fac nimic pentru bunastarea populatiei. Si da, pentru cine nu stie, sint socialisti psd-istii, la intrunirea lor internationala.
Manipularea mare este ca se va trai mai bine. Minciuni pina la urmatoarea revolutie sau razboi civil sau chiar pina la sfirsitul lumii, pentru e cam greu sa scoti pe oameni din casa pentru orice miting sau miscare impotriva sistemului statal. Astept si sustin cele trei variante de mai sus.
Scrie ceva despre Mihai Giurgea si al lui Capitalism pe Paine, blog pentru exaltatii de dreapta, rupt de realitate. Cred ca stii blogul lui, o sa te iei cu mainile de cap. Daca sufeream de lipsa crancena de ocupatie imi faceam un blog numai sa-l contrazic pe al lui.
Îl ştiu pe Mihai Giurgea, ştiu ce scrie şi ştiu şi cum a început să scrie lucrurile alea. Dar să stai să contrazici mereu ce spune un om fără simţul raţiunii şi al omeniei este o pierdere de vreme. 🙂
Stiti ce l-a „tulburat” astfel incat sa aiba aerele alea de dreapta prost intelese? Ar fi interesat de stiut ce anume poate transforma un om in asa ceva.
Mihai Giurgea a fost reporter la Pro TV. Are o firmă numită „Evolore”, care acum se pare că este în insolvenţă. La firma aia oferea nişte cursuri de calificare celor care voiau să se angajeze sau ceva de genul. Pentru informaţii suplimentare căutaţi pe Google „ţeapă Evolore”. După ce n-a reuşit cu Evolore a început să creadă că de vină e statul şi asistaţii comunişti pentru că lui nu îi merg afacerile. A început să scrie articolele alea fasciste pe platforma „Standard” de la Realitatea, până când Radu Soviani l-a dat afară pentru că deja începuse să incite la crimă. Între timp şi-a făcut blogul „Capitalism pe pâine” şi dacă a văzut că are succes a mers mai departe cu exagerările şi instigările fascistoide.
A, da ,desigur ca am aflat de cele de mai sus dar nu credeam ca e suficient un esec in afaceri( afaceri cu iz de teapa) ca sa devii […]. Iar faptul ca are succes, adica multa lume pune botul e chiar mai grav decat faptul ca el scrie.
E vorba şi de personalitate şi predispoziţii.