Deşi mai sunt câteva luni până la alegerile prezidenţiale din noiembrie, partidele deja se agită, disperate să-şi facă campanie electorală. Cei mai disperaţi par a fi cei autointitulaţi „de dreapta”, care utilizează aceeaşi retorică de campanie, deja uzată, pe care au folosit-o (fără succes) şi la alegerile europarlamentare.
Pentru dreptaci, poporul român, alegătorii simpli, ar fi o adunătură de semianalfabeţi, asistaţi social, proşti, necivilizaţi, nespălaţi, înapoiaţi, habotnici, care îşi vând votul pentru o găleată de plastic şi o sticlă de ulei, o pungă de făină, mălai etc. Evident alegătorul din popor va vota PSD, care e „de stânga”!
Este clar deci că lupta politică în acestă campanie se va da în jurul ideilor de naţionalism, religie, a fi patriot, naţionalist, ortodox şi mândru că eşti român fiind un indiciu că faci parte din „mahalaua ineptă” a PSD şi a fi cosmopolit, european, pro american, corect politic, o dovadă că eşti „de dreapta” şi aducător de prosperitate, progres şi civilizaţie.
Toată această retorică este găunoasă şi mincinoasă, în primul rând pentru că neagă tocmai principiile pe care de bazează dreapta tradiţională, mai ales cea românească, adică respectul pentru valorile naţionale, tradiţii şi credinţa creştin-ortodoxă. Este de fapt o inversare a valorilor. În timp ce aşa-zisa Stângă, de la putere, vorbeşte despre mândria de a fi român şi despre ortodoxie şi aplică măsuri neoliberale, de dreapta, Dreapta contestă aceste valori, iar preşedintele „de dreapta”, respinge pe bandă rulantă măsurile de reducere a fiscalităţii propuse de premierul Ponta.
Propaganda dreptei mai este mincinoasă şi deoarece susţine că lipsa de educaţie, alcoolismul, habotnicia, lenea şi alte trăsături negative ar fi cumva specifice poporului român. Cred că şi nemţii, francezii, spaniolii, italienii sau orice alt popor au şi ei analfabeţi, beţivi, puturoşi, hoţi, bigoţi, la fel ca şi noi, numai că, în cazul lor, nu există acest obicei prost de a se autodenigra cu fiecare ocazie, aşa cum fac politicienii români cu propriul popor.
Un alt aspect discutabil este acela al vânzării votului pe o găleată şi o sticlă de ulei. Dacă ar fi să credem această gogomănie ar însemna că numai PSD oferă astfel de pomeni electorale. Dar în realitate s-a observat că mai toate partidele practică oferirea de mită alegătorilor, deghizată în cadouri, ajutoare sau materiale promoţionale de campanie. Dacă aruncăm o privire prin curţile oamenilor de la sate vom putea vedea găleţi de toate culorile şi cu toate siglele de partide. În aceste condiţii, dacă alegătorul primeşte cadouri de la mai mule partide, de unde ştim cu certitudine pe cine va vota?
Nu în ultimul rând retorica dreptei este găunoasă pentru că se bazează exclusiv pe denigrarea adversarului politic şi a alegătorilor de la care aşteaptă voturi, în schimb nu spune niciodată, de ce ar trebui votanţii să aleagă candidaţii partidelor de dreapta şi cum are de gând această Dreaptă să facă ceva pentru ţară, pentru a-o scoate din sărăcie, haos şi criză generalizată.