Confuzii legate de dreptul la opinie

Pe vremuri, înainte să apară şi să se generalizeze concepte precum „drepturile omului”, „democratizarea comunicării publice” sau „corectitudinea politică”, clasele şi categoriile sociale erau mult mai bine delimitate şi fiecare ştia foarte bine care este locul lui societate, în spaţiul comunicării publice şi al schimbului de opinii. Oamenii de ştiinţă, profesorii, inginerii şi experţii în diferite domenii îşi expuneau ideile fie de la catedra universităţii, fie de la tribuna unor conferinţe, fie prin lucrări de specialitate, în vreme ce oamenii din popor, muncitori sau ţărani, făceau schimb de opinii la berărie sau la cârciuma satului.

Astăzi, odată cu dezvoltarea explozivă a mass-media şi în special a Internetului, comunicarea în spaţiul public, nu numai că s-a amplificat foarte mult, dar s-a produs şi o uniformizare şi o masificare, care au pus laolaltă oameni din domenii variate, cu niveluri de pregătire intelectuală şi profesională foarte diferite. Aşa se face că azi este foarte probabil ca un laureat al premiului Nobel să poarte discuţii aprinse cu un Dorel care sapă şanţuri, sau un director de bancă sau multinaţională să polemizeze cu un hipster, care trăieşte din banii părinţilor şi nu a lucrat niciodată.

Ceea ce au în comun toţi aceşti oameni este pretenţia de a avea opinii personale şi libertate de exprimare. Dar mulţi dintre ei nu cunosc bine sensul acestor termeni, fac tot felul de confuzii şi au pretenţii uneori absurde de la cei cu care discută în reţelele de socializare. De aceea m-am gândit că trebuie să clarificăm cât mai bine lucrurile.

În primul rând, ce înseamnă libertatea de exprimare? Aceasta presupune că tu, ca cetăţean, ai dreptul să îţi exprimi public gândurile, ideile, credinţele sentimentele etc. fără ca cineva să aibă voie să îţi interzică acest lucru sau să te împiedice cumva să îl faci. Dar asta nu înseamnă că dacă prin ceea ce exprimi jigneşti pe cineva, aduci prejudicii cuiva, îndemni la acte de violenţă, încalci legea, aduci atingere securităţii naţionale etc. nu trebuie să răspunzi pentru faptele tale! Dacă ai jignit pe cineva sua i-ai afectat imaginea, acesta are dreptul să te dea în judecată. Dacă încalci legile, poţi fi judecat şi condamnat. Deci libertatea de exprimare nu te scuteşte de responsabilitatea exercitării ei.

Dreptul la opinie. Prin dreptul la opinie înţelegem dreptul de a avea o părere legată de un anume subiect şi dreptul de a-o exprima în public. Numai că, dacă ai o opinie personală, asta nu înseamnă că aceasta este automat şi adevărată şi că nimeni nu are voie să te contrazică. I-am auzit pe mulţi spunând că, dacă cineva nu le aprobă opiniile, asta înseamnă că le refuză dreptul la opinie şi liberă exprimare. E o tâmpenie! Dacă tu nu accepţi ca alţii să te contrazică, înseamnă că tu eşti cel care le refuză lor dreptul la opinie.

Pe de altă parte, dacă ai dreptul la exprimarea propriei opinii, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre încercarea de a-i convinge pe alţii să adopte anumite opinii prin mijloace înşelătoare, prin difuzarea de informaţii false şi prin acţiuni persuasive în mediile de comunicare, acest lucru fiind manipulare şi propagandă, nicidecum dreptul la opinie.

Atacul la persoană. O altă tâmpenie larg răspândită pe Internet, este acuzaţia de atac la persoană, fără a şti exact ce înseamnă acest lucru. I-am auzit pe mulţi făcând acuzaţii de atac la persoană atunci când cineva i-a contrazis, a venit cu o opinie diferită, au făcut comentarii legate de afirmaţiile lor sau pur şi simplu pentru faptul că le-a menţionat numele într-un comentariu.

Atacul la persoană constă în referirea directă la interlocutor în tremeni injurioşi şi depreciativi sau pentru a evidenţia trăsături personale negative, defecte fizice, a face acuzaţii legate de viaţa personală, pregătirea profesională, apartenenţa sau simpatia faţă de anumite grupuri sau organizaţii, toate fără legătură cu subiectul aflat în discuţie.

Iată o listă cu situaţii care reprezintă un atac la persoană:

• Comentarii nefondate prin care un editor este în mod insistent acuzat de anumite defecte: „Ion este un vandal”, „Maria scrie articole proaste”.
• Comentarii negative despre persoana editorilor: „Nu faci nici doi bani”.
• Afirmații de genul „Eu sunt mai deștept decât tine”.
• Epitete de natură sexuală, religioasă, etnică, rasistă adresate altor contribuitori. Aceste insulte sunt cu atât mai grave cu cât sunt exprimate prin cuvinte de batjocură. Ele sunt considerate jignitoare chiar dacă persoana căreia îi sunt adresate este într-adevăr un reprezentant al grupului etnic, religios, sexual respectiv.
• Discreditarea contribuției unui utilizator pe baza simplei apartenențe a acestuia la un grup politic sau social, chiar dacă grupul respectiv este în general considerat extremist.
• Cuvinte vulgare adresate altui contribuitor.
• Amenințări de trimiterea în judecată.
• Amenințări cu moartea.
• Amenințări sau acțiuni care pun un alt editor de la Wikipedia în pericolul de a fi persecutat (politic, religios etc.) de către autorități, superiori etc.

Sursa: Wikipedia

Sper că am clarificat unele lucruri cu privire la drepturile şi regulile din spaţiul public virtual al comunicării şi prin aceasta nu am încălcat nimănui dreptul la opinie şi liberă exprimare, mai ales că ceea ce am expus aici nu sunt opinii personale, ci lucruri înscrise deja îl lucrări ale specialiştilor în comunicare publică, dreptul comunicării şi mass-media şi în tratatele internaţionale cu privire la drepturile omului. 🙂