Dreptul la viaţă intimă, familială şi privată nu este absolut, ci, în anumite condiţii, acesta poate fi supus unor limitări ori restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor, arată Curtea Constituţională a României în motivarea deciziei de respingere a excepţiilor referitoare la publicarea declaraţiilor de interese din Legea ANI.
Iar ca argument este folosită Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului:
Curtea precizează că, în acelaşi sens, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabileşte prin art.8 paragraful 2 că dreptul la respectarea vieţii private poate face obiectul unor restricţii dacă sunt prevăzute de lege şi dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Iată ce spune exact articolul cu pricina:
Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.
Deci aţi înţeles cum e cu „dimocrăsi” şi cu drepturile omului?! Dacă Obama, Merkel, Barroso, Băsescu, Ponta etc. consideră că e vorba de securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării ş.a.m.d., atunci pot să-ţi citească e-mailurile, să-ţi spargă contul de Facebook sau Twitter, să îţi planteze microfoane în casă, să te filmeze ce faci cu nevasta în pat şi tot ce e nevoie pentru propăşirea democraţiei şi statului de drept.