Statul comunist era mai capitalist decât cel de azi

Există în societatea românească o percepţie total greşită asupra cauzei care generează criza permanentă de bani a statului şi faţă de ceea ce înseamnă guvernare de stânga. Opinia cea mai larg răspândită este că parlamentarii/politicienii fură, sunt corupţi, au afaceri cu statul şi guvernarea este de stânga pentru că măreşte taxele şi punele altele noi, pentru a da ajutoare sociale/pomeni electorale celor care nu vor să muncească.

Alţii, care sunt mai aproape de adevăr, consideră că principala cauză a sărăciei statului este jaful pe care firmele străine îl fac în ţara noastră şi faptul că bogăţiile naţionale sunt înstrăinate, dar nici acesta nu este răspunsul complet.

Cauza principală este aceea că pe parcursul perioadei care s-a numit tranziţia la economia de piaţă, statul a fost scos în afara economiei fiind transformat doar într-o instituţie care încasează taxe şi impozite şi face împrumuturi la bănci în numele poporului.

Cei care au apucat perioada regimululi comunist ştiu foarte bine că pe atunci taxarea populaţiei era mai mult simbolică şi nimeni, nici statul, nici salariaţii, sau micii meşteşugari din sistemul cooperatist nu se plângeau de lipsa banilor. Asta se datora faptului că atunci statul era principalul deţinător de capital şi administrator al mijloacelor de producţie. Toate fabricile şi uzinele erau în ograda statului şi tot profitul pe care acestea îl produceau intra la buget. Deci statul avea bani atât pentru investiţii, cât şi pentru a plăti salarii, pensii, servicii de sănătate, educaţie etc. fără a fi nevoit să mărească taxele pentru populaţie sau să pună altele noi.

Astăzi, statul, după ce a pierdut controlul asupra economiei, vechile întreprinderi comuniste şi companii de stat fiind distruse sau trecute în proprietatea unor multinaţionale străine, are ca singure surse de finanţare taxele şi impozitele încasate de la companiile private şi populaţie şi împrumuturile pe care le face la băncile străine (pentru că cele româneşti au fost vândute) şi pe care tot populaţia trebuie să le plătească. Şi după cum ştim multinaţionalele, pe lângă faptul că beneficiază de o serie facilităţi fiscale, pe care firmele mici nu le au, dispun şi de tot felul de metode legale prin care pot evita plătirea taxelor şi impozitelor în ţara în care activează, aşa că, întreaga povară fiscală apasă pe spinarea micilor întreprinzători şi a salariaţilor.

Prin urmare, dacă e să luăm în considerare lozinca neoliberală, conform căreia un stat care măreşte taxele şi impozitele şi adaugă altele noi este un stat comunist, în acest caz statul actual este mult mai comunist decât cel din vechiul regim, iar cel de pe vremea lui Ceauşescu, dispunând de capital şi mijloace de producţie proprii şi având un nivel de taxare redus putea fi considerat mult mai capitalist decât cel de acum. 🙂