Răul este absenţa Binelui

Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea.

(Luca 11, 23)

Răul, ca realitate de care ne lovim în viaţa noastră cotidiană, a ridicat dintotdeauna probleme de înţelegere marilor cărturari, filosofi, dar mai ales Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Îşi puneau întrebarea cum este posibil ca un Dumnezeu eminamente bun, iertător şi milostiv să permită apariţia şi existenţa răului în cadrul creaţiei Sale. Sau, mai mult, este Dumnezeu autorul răului?

Unul dintre Sfinţii Părinţi care vin în explicarea acestei probleme este Sfântul Grigorie de Nyssa, care descrie răul printr-un paradox: „Răul există ca nefiinţă, el nu are substanţialitate, ci este tocmai lipsa a ceea ce dă consistenţă realităţii. Astfel, el are doar aparenţa unei realităţi sau, mai bine zis, realitatea unei absenţe sau a unei lipse”. Pare o teorie extrem de complicată, însă esenţa sa nu este într-atât de greu de înţeles.

Ceea ce explică Sfântul Grigorie este faptul că un Dumnezeu eminamente bun nu poate crea decât lucruri bune, iar de aici rezultă că răul şi-a făcut apariţia nu prin actul creării exercitat de Dumnezeu, ci ca urmare a îndepărtării omului de Bine. Răul nu este un fenomen sau un principiu, ci este mai degrabă o lipsă, o absenţă a binelui. În momentul în care omul se îndepărtează de Dumnezeu, uzând de liberul său arbitru, deja începe să înfăptuiască răul. La fel cum „întunericul este o absenţa a luminii”, la fel şi răul nu este altceva decât o absenţă a Binelui, este asemenea „umbrei care însoţeşte retragerea luminii”. În acest context putem înţelege şi cuvintele Mântuitorului Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea (Lc. 11, 23), căci cel ce nu alege să înfăptuiască binele cade fără să-şi dea seama de partea răului. Şi aceasta pentru că nu există o cale de mijloc, un teren neutru între Bine şi rău, cine nu este cu Hristos nu poate fi decât împotriva Sa. Actul de a alege de partea cui să fim devine un act voluntar. Depinde doar de noi dacă primim în viaţa noastră Lumina sau dacă acceptăm să trăim în întunericul necunoaşterii lui Dumnezeu. Să respingem deci această „orbire voluntară” şi să fim de partea lui Hristos pentru ca, beneficiind de ocrotirea Sa, să urmăm calea Binelui, calea aducătoare de mântuire sufletelor noastre.

Daniela Ciobanu

Sursa: Ziarul Lumina