Dacă doriți să vedeți de ce o mare parte a Irlandei încă disprețuieşte orice vine de la britanici, nu căutați mai departe de foametea irlandeză. Ceea ce a început ca ceva obișnuit, deşi o foamete crâncenă, a devenit curând mai degrabă un genocid, atunci când Londra a trimis un psihopat ca Charles Trevelyan pentru a supraveghea măsurile de ameliorare.
Un creștin mândru, care credea că foametea era modul lui Dumnezeu de a-i pedepsi pe irlandezii „leneși”, Trevelyan a fost, de asemenea, un adept înverșunat al lui Adam Smith. Cât de feroce? Ei bine, el a crezut cu pasiune că guvernul nu ar trebui să intervină niciodată asupra forțelor pieței, până acolo încât a refuzat să livreze produsele alimentare irlandezilor înfometați. În schimb, el a instituit un program de lucrări publice care a împins la moarte oameni prin munca grea la construcția unor drumuri inutile, pentru a le putea permite să cumpere cereale. Singura problemă a fost că el a refuzat să controleze prețul la cereale, astfel încât acesta a crescut foarte mult peste ceea ce constructorii de drumuri își puteau permite. Trevelyan a crezut că acest lucru ar încuraja importurile ieftine. În schimb, a condus la un milion de oameni înfometați până la moarte.
Pentru a pune capac la toate, Trevelyan a lansat, de asemenea, o campanie fulger de PR în Marea Britanie, care a încurajat oamenii să dea vina pe irlandezi pentru propria lor sărăcie. Dintr-o dată emigranții irlandezi în căutare de muncă s-au trezit neangajabili și supuși violenței, chiar dacă prietenii și familiile lor mureau de foame acasă. Pentru că soarta râde în fața dreptăţii, Trevelyan mai târziu a fost decorat oficial pentru munca sa de „ameliorare”.
Comentariu: După cum vedeţi, deşi aceste lucruri s-au întâmplat în secolul 19, cauzele lor sunt aceeaşi ca şi astăzi: teorii economice liberale fanteziste, precum cea cu piaţa liberă şi neintrevenţia statului în economie, concepţia de tip fascist, conform căreia săracii sunt înfometaţi pentru că sunt leneşi şi sărăcia este pedeapsa care vine de la Dumnezeu, sau investiţiile în lucrări publice inutile şi costisitoare.
Aceleaşi idei, reciclate sub forma neoliberalismului, au generat atrocităţi şi genocid în multe ţări şi în secolul 20, iar în ţara noastră au făcut dezastru în perioada regimului Băsescu.