În anii ’50, oamenii din Kenya au decis că îşi vor națiunea înapoi. Din păcate, cei de la care îşi voiau ţara înapoi s-a întâmplat să fie aceiași indivizi responsabili pentru fiecare din atrocităţile de pe această listă. Temându-se de o rebeliune națională, britanicii au adunat 1,5 milioane de oameni și i-au băgat în lagăre de concentrare. Ce s-a întâmplat în aceste tabere vă va întoarce stomacul pe dos.
Sub lozinci precum „muncă și libertate” și alte variațiuni pe tema „Arbeit macht frei”, deținuții munceau până la moarte ca sclavi, umplând gropile comune. Execuțiile aleatorii nu erau ceva neobişnuit și utilizarea torturii era larg răspândită. Bărbaţii erau violaţi anal cu cuțite. Femeilor li se mutilau şi li se tăiau sânii. Li se scoteau ochii și li se tăiau urechile, iar pielea le era sfâșiată cu sârmă ghimpată. Bărbaţii erau castrați cu cleștele apoi sodomizaţi de gardieni. Interogarea implica umplerea gurii deţinutului cu noroi și îndesarea lui pe gât până ce acesta leşina sau murea. Supraviețuitorii erau uneori arși de vii.
Numărul oficial de cadavre este sub 2.000, dar estimări mai realiste plasează numărul total de morți la zeci sau sute de mii de oameni. Cei mai mulţi dintre ei erau civili sau copii, reținuţi în baza acuzațiilor vagi, inventate, de complicitate cu rebelii. Și totul a fost pentru nimic. Kenya a fost declarată independentă în 1963. Prin utilizarea acestor lagăre, britanicii şi-au pierdut atât avanpostul din Africa cât și sufletele lor.
Comentariu: Cred că realizaţi că aceste atrocităţi nu s-au petrecut în Evul Mediu sau în vreunul dintre cele două războaie mondiale, ci în anii ’50 şi ele au fost comise nu de naziştii lui Hitler, de bolşevicii lui Stalin sau de teroriştii islamişti, ci de mult prea civilizaţii şi democraţii britanici, care dau altora lecţii de umanism şi civilizaţie şi drepturile omului!