Capitalism şi darwinism social

Darwinismul se află în spatele unui mare număr de tendințe intelectuale periculoase, ideologii și practici care au persistat până în ziua de azi. Cel mai interesant este că acesta constituie o fundație comună pentru ideologii care sunt complet opuse una față de cealaltă. Darwinismul a jucat un rol important în nașterea și răspândirea nazismului, fascismului și comunismului, în presupusa justificare a masacrelor rasiste și comuniste, precum și de asemenea, a constituit pretinsa bază științifică pentru „capitalismul fără limite.” În Anglia victoriană și America, în special, darwinismul a fost mult aclamat și extrem de consolidat din cauza sprijinului oferit de capitaliștii nemiloşi cunoscuţi sub numele de „baroni tâlhari” (robber barons, n.t.).

Cea mai importantă eroare a capitalismului sălbatic este aceea că nu pune nici o limită cu privire la măsura în care afacerile mai mici (și persoanele fizice mai slabe) pot fi zdrobite, exploatate și eliminate. Fără îndoială această cruzime și brutalitate sunt total inacceptabile. Astăzi această eroare este rezumată în zicala, „peștele mare mănâncă peștele mic.” Cu alte cuvinte, întreprinderile mici sunt eliminate sau acaparate de cele mari. Acesta este darwinismul aplicat în lumea afacerilor.

În timpul secolului 20, lumea a încercat două modele economice principale: cel liberal, bazat pe proprietatea privată și acţiunea liberă; și cel socialist, bazat pe proprietatea de stat și o economie planificată. Economiile socialiste au eșuat în fiecare țară, provocând sărăcie și mizerie în societățile lor. Economia liberală, pe de altă parte, a afişat un succes de necontestat, aducând o bunăstare mai mare indivizilor și societăților.

Dar, de la sine, o economie liberală nu este suficientă pentru a aduce bunăstarea unei societăți întregi. Datorită economiei liberale, bunăstarea economică a societății în general, crește, dar nu toată lumea se poate bucura de partea sa din această majorare. Săracii rămân săraci și pericolul de nedreptate socială începe să crească. Pentru a preveni acest pericol și a elimina nedreptatea socială, sunt necesare două lucruri:

1) Statul trebuie să întindă o mână celor defavorizaţi/excluşi și șomerilor, ca o cerință a conceptului de „stat social” și să ia măsuri pentru a-i ajuta.

2) Sentimentele de cooperare și solidaritate, pe care valorile morale religioase le impun, trebuie să străbată societatea în ansamblu.

A doua cerință este deosebit de importantă, deoarece în cele din urmă, ea tinde să o definească pe prima. Dacă o societate acordă o importanță majoră valorilor religioase și morale, atunci economia liberală, pe care societatea o implementează, va asigura atât dezvoltarea economică cât și justiția socială. Bogații vor folosi o parte din capitalul dobândit pentru a-i ajuta pe cei săraci și pentru stabilirea de programe sociale pentru a-i sprijini pe cei slabi.

Dacă o societate suferă degenerare morală, atunci economia liberală se transformă în „capitalism sălbatic”, în care cei săraci și defavorizaţi sunt oprimați și nu primesc nici un ajutor, în care nu există programe de asistență socială, iar nedreptatea socială este privită nu ca o problemă, ci ca o stare de fapt „naturală”.

Modelul economic pe care îl criticăm aici nu este economia liberală – modelul economic liber, bazat pe proprietatea privată și concurență, ci capitalismul sălbatic.

Sursa de inspirație din spatele său, așa cum vom arăta la momentul potrivit, este darwinismul social.

Cei care au introdus prima dată practici darwiniste în lumea afacerilor au fost americanii, cunoscuţi sub numele de „baroni tâlhari.” Ei au crezut în darwinism și au considerat că teoria sa privind „supraviețuirea celui mai adaptat” justifica oarecum propriile practici nemiloase. Rezultatul a fost începutul unei competiţii brutale în afaceri, capabilă să se încheie chiar și cu crimă. Scopul unic al baronilor tâlhari a fost de a face şi mai mulţi bani și de a câștiga mai multă putere. Ei nu au avut nici un interes pentru bunăstarea socială, chiar și în cazul propriilor lucrători. Milioane de vieți au fost distruse atunci când darwinismul a intrat economie, cauzând salarii extrem de mici, condiții de muncă îngrozitoare și program de muncă prelungit. Lipsa oricăror măsuri de siguranță a provocat muncitorilor îmbolnăviri, accidente sau chiar moartea.

Sursa

Observaţii:

– Nu sunt de acord cu faptul că economiile socialiste au eşuat din cauze interne. Eşecul lor a fost cauzat de sabotajul şi măsurile izolaţioniste la care Occidentul a supus fostele ţări cu regim socialist/comunist.

– Economia liberală, în opinia mea, intră în contradicţie totală cu valorile morale şi religioase, deci nu poate exista o economie liberală care să se poată conforma acestor valori.

– Am eliminat din traducere un scurt pasaj care făcea referire la Coran şi religia islamică, pentru că se afla în afara subiectului general al articolului şi dădea o tentă religioasă abordării sale.