După dispariţia comunismului, capitalismul atotbiruitor, rămas singur în lume, n-a fost prea inventiv. A scos de la naftalină cel mai primitiv mod de exploatare a ţărilor slabe şi subdezvoltate de către cele puternice şi dezvoltate: colonialismul! Colonialism pe care doar l-a fardat niţeluş, perfecţionându-i mijloacele şi metodele.
Preluarea controlului asupra resurselor naturale ale ţărilor slabe şi subdezvoltate a rămas instrument de bază. Colonialiştii şi-au (re)împărţit lumea şi au trecut la treabă. Vreo 20 de ani le-a mers minunat. Nu mai aveau nici adversari şi nici vreo oprelişte. Le-a încurcat treburile doar propria lăcomie. Cel mai lacom dintre segmente – cel financiar – a început să exercite o imensă presiune asupra celorlalte segmente, ajungând să extragă la dispoziţia sa peste o treime sau chiar două cincimi din totalul profiturilor. Ca să compenseze, capitalul în ansamblu a mărit presiunea, pe de o parte, asupra muncii (inclusiv din ţările de origine) şi, pe de altă parte şi îndeosebi, asupra periferiilor coloniale. Puse să preia ravagiile făcute chiar acasă de această lăcomie a capitalului privat, statele din centru au intrat în criza datoriilor zise suverane. Iar ca să relaxeze gâtuiala datoriilor au mărit presiunea asupra ţărilor coloniale, după sistemul dintotdeauna uzitat al ieşirii din criză a celor puternici pe seama celor slabi.
Ilie Şerbănescu
Sursa: Jurnalul Naţional
De fapt asta va însemna Noua Ordine Mondială: globalizarea neocolonialismului khazaro-britanic.