Oamenii de culoare ai Imperiului Britanic, care constituie 87% din totalul populației, sunt subiecți fără voce ai oligarhiei financiare internaționale a „The City”, care reprezintă, probabil, forma cea mai arbitrară și absolută de guvernare din lume. Această oligarhie financiară internațională folosește alegoric deumirea de „Coroană” (Crown n.t.), ca simbol al puterii și are sediul în vechiul „City of London”, o suprafață de 677 de acri; care, ciudat, din toată vasta întindere de 443.455 de acri a Londrei Metropolitane în sine nu este sub jurisdicția Poliției Metropolitane, dar are propria forță privată de aproximativ 2.000 de oameni, în timp ce populația sa de noapte este sub 9.000.
Această mică zonă de puţin peste o milă pătrată găzduieşte în ea uriaşa Bancă a Angliei, o instituție privată; care, după cum se elaborează în continuare aici, nu este supusă reglementării de către Parlamentul britanic și este în consecinţă o putere mondială suverană. În „The City” se află, de asemenea, Bursa de Valori și multe instituții de anvergură mondială. „Orașul” îşi desfășoară activitatea administrației publice locale, cu o afişare fantezistă de pompoase ceremonii medievale, şi cu funcţionarii săi îmbrăcaţi în costume antice grotești. Puterea de vot este învestită unor bresle secrete cu nume de meserii demult dispărute, cum ar fi Negustorii, Băcanii, Pescarii, Pielarii, Viticultorii, etc. Tot acest fast trivial, absurditate şi mascaradă par a servi foarte bine orbirii ochilor publici faţă de lucrurile grave care se întâmplă în spatele scenei; mai târziu, Vincent Cartwright Vickers, fost Locotenent-Adjunct al „The City”, director al marii firme britanice de armament Vickers, Ltd. și director al Băncii Angliei între 1910 – 1919, în lucrarea sa „Economic Tribulation” publicată în 1940, plasează războaiele din lume la poarta „The City”.
E.C. Knuth – The Empire of „The City”, The Jekyll/Hyde Nature of The British Government