Bâtele indiene sau „meels” sunt un tip de echipament de fitness utilizat pentru dezvoltarea forţei. Ele sunt practic nişte măciuci din lemn în formă de popice de dimensiuni și greutăți diferite, care sunt balansate după anumite tipare, ca parte a unui program de exerciţii. Acestea au greutatea de la câteva kilograme fiecare, până la bâtele speciale, care pot cântări până la circa 23 de kilograme. Ele erau utilizate în rutine atent coregrafiate, în care bâtele erau manipulate la unison de către un grup de practicanţi, condus de un instructor aşezat în față, similar cursurilor moderne de aerobic. Rutinele variau în funcție de aptitudinile grupului și de greutatea bâtelor utilizate.
În ciuda numelui lor comun în limba engleză, care sugerează o origine indiană, așa-numitele bâte indiene au fost, de fapt, create în Orientul Apropiat. Denumite corect „meels” (persană: mil میل), ele sunt pentru prima oară menţionate ca fiind folosite de luptătorii din Persia antică, Egipt și restul Orientului Mijlociu. Practica a continuat până în prezent, în special în tradiția varzesh-e bastani practicată în Iran în incinte numite zurkaneh. Din Persia, mughalii au adus bâtele în Asia de Sud unde sunt utilizate şi astăzi de către pehlwan (luptători). Coloniştii britanici au întâlnit prima dată bâtele în India și în mod eronat s-au referit la ele ca „bâte indiene”, în ciuda originii lor din Orientul Mijlociu.
Sursa: Wikipedia