Suferința apare din cauza neacceptării realității

Atunci când vine vorba de atitudinea față de viață și realitate oamenii se pot împărți în trei categorii:

1. Cei care nu sunt mulțumiți de ce le oferă viața și nu fac nimic, dar se plâng tot timpul și dau vina pe cei din jur, pe Guvern, pe circumstanțe etc.

2. Cei care nu sunt mulțumiți de ce le oferă viața, dar sunt convinși că, dacă muncesc din greu și fac în permanență eforturi, vor reuși să-și construiască singuri destinul. Sunt cei care merg pe principiul că ”norocul este așa cum ți-l faci”.

3. Cei care acceptă împăcați tot ce le oferă viața, considerând că ceea ce primesc este un dar de la Dumnezeu.

Primele două categorii vor avea parte tot timpul de suferință, de griji, de neliniști și nemulțumiri. Cei din a treia categorie își vor afla liniștea și pacea indiferent de situațiile prin care trec. Asta deoarece ceea ce ne produce suferință, zbucium și nemulțumire în viață este dorința noastră ca realitatea să se conformeze așteptărilor noastre.

Prima categorie sunt ”vampiri energetici”, deoarece cred că fericirea lor depinde de ceilalți și de felul în care aceștia răspund la nevoile lor. Dacă ceilalți nu se comportă ”așa cum trebuie” și nu le oferă ceea ce vor ei, atunci sunt vinovați pentru nefericirea celui în cauză.

Această atitudine este consecința lipsei de credință în Dumnezeu, care are ca efect și o stare permanentă de îngrijorare și neputință, deoarece, dacă nu crezi că există o instanță superioară care rânduiește totul și are grijă de tot ce ți-se întâmplă pe această lume, atunci povara acestei responsabilități uriașe îți revine ție, ca individ. Și e tare greu să duci singur, în spate, toată povara lumii având doar puterea unui simplu om.

A doua categorie este adeptul filosofiei luciferiene, satanice, conform căreia omul este măsura tuturor lucrurilor și își poate clădi singur destinul și viața așa cum dorește, prin inteligență și voință și poate ajunge, prin evoluție, asemeni lui Dumnezeu.

Acești oameni sunt cei obsedați de succes, carieră și ascensiune socială și deși unii dintre ei reușesc să își atingă în mare parte scopurile propuse, cei mai mulți sfârșesc prin epuizare fizică și nervoasă, boală și chiar moarte prematură. Plus de asta, cei din această categorie își distrug viața de familie, sau aceasta le lipsește complet, se privează de bucuria timpului liber, fac abuz de alcool și droguri, deci în final ratează scopul fundamental, acela al fericirii.

Cei din a treia categorie au înțeles că ceea ce trebuie să adaptăm în viață este atitudinea noastră față de realitate, nu să încercăm să schimbăm realitatea pentru a se potrivi așteptărilor și pretențiilor pe care le avem. Sau și mai bine, să nu avem deloc așteptări, primind totul ca pe un dar de la Dumnezeu.

Asta nu înseamnă că trebuie să fim pasivi, indiferenți și delăsători. Trebuie să acționăm și să avem scopuri ca toată lumea, doar că nu trebuie să așteptăm ca lucrurile să decurgă în modul în care ne imaginăm noi, ci să considerăm că prin tot ceea ce facem împlinim voia lui Dumnezeu și contribuim la planul său divin pe Pământ. Numai așa ne putem găsi pacea, liniștea și putem trece cu seninătate peste orice încercare a vieții.