Despre ideologii și naivii care le venerează

O vorbă din popor spune, evident la modul ironic, anume că ”la politică și fotbal se pricepe toată lumea”. Dovada că nu este deloc așa stă faptul că, de mii de ani, politica a fost și este făcută nu de plebe, ci de elite, de cei care dețin puterea, bogăția și cunoașterea.

Astăzi, sub masca democrației, li se oferă maselor iluzia că și ele pot face politică și pot contribui activ la mersul țării. Dacă tot au această oportunitate, oamenii obișnuiți ar trebui măcar să cunoască cât de cât cu ce se mănâncă politica și să facă alegeri cât mai corecte în raport cu interesele lor.

Politica modernă are la bază ideologii și partide. Confuzia cea mare apare în rândul maselor în ceea ce privește ideologiile. Cetățenii confundă o ideologie sau alta cu interesul general al națiunii. De aceea trebuie să stabilim ce este aceea o ideologie.

IDEOLOGÍE, ideologii, s. f. Totalitatea ideilor și concepțiilor filosofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă. ♦ P. restr. Totalitatea ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. ♦ Știință care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor și al originii lor. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologie.

Ideologia este, deci, un sistem de idei care reflectă interesele unei clase/categorii sociale, nu este o știință, nu reflectă adevărul obiectiv și nu reprezintă interesul întregii națiuni. Este doar un instrument, o raționalizare și o justificare a intereselor unui grup.

De aici tragem concluzia că o țară nu poate fi condusă în beneficiul tuturor, pe baza unei oarecare ideologii. Atunci când mergi și votezi un partid, care are la bază o ideologie, de victoria acelui partid va beneficia doar o parte a societății, de obicei una foarte mică.

Lăsând la o parte aberațiile gen neo-marxism, fascism, ecologism și alte ideologii scornite de Oculta Globalistă cu scopul de a distruge structura și valorile omenirii actuale, să vedem care sunt principalele ideologii care s-au dezvoltat în ultimele secole.

Liberalismul. Liberalismul este satanism/luciferianism aplicat în politică. La baza sa stă conceptul de individualism, mai exact, ideea conform căreia, societatea nu este un tot organic, în care indivizii sunt integrați și interdependenți, ci o adunătură de indivizi care își urmăresc doar propriile dorințe și interese, într-un climat de laxitate morală vecină cu amoralitatea.

Pe scurt, liberalismul poate fi rezumat prin ”fă tot ce vrei și îți dorești, fără să îți pese prea mult de cei din jurul tău”. Ce poate fi asta dacă nu postulatul de bază al satanismului, elaborat de Aleister Crowley? Scopul declarat al liberalismului, încă din secolul XVIII, este distrugerea Statului (Monarhiei) și al Bisericii, văzute ca instituții opresoare ale individului și dezvoltării sale.

Conservatorismul. Conservatorismul a apărut ca o reacție la liberalism și este o ideologie a vechii caste feudale a nobililor (latifundiari), monarhilor și clericilor. Scopul declarat al acestei ideologii este păstrarea (conservarea) ordinii naturale lăsate de Dumnezeu, adică tradiții, obiceiuri, religie, naționalism, ierarhie etc.

Problema cu ideologia conservatoare este aceea că merge pe ideea că diferențele sociale dintre bogați și săraci sunt un dat de la Dumnezeu și prin urmare, anumite persoane au prin naștere dreptul de a exploata și de a înrobi masele. Dusă la extrem, această idee naște fascismul, care susține dreptul celui mai puternic de a-l domina sau chiar de a-l elimina pe cel mai slab.

Socialismul. Această ideologie, cel puțin teoretic, ar fi singura care susține interesele maselor largi, promițând echitate, dreptate socială și eliminarea exploatării. Dar și aici avem mai multe probleme.

În primul rând socialismul este tot creația elitelor, deci această ideologie ar putea fi îndreptată și împotriva maselor, nu numai în interesul lor. Pe urmă, păcatul cel mai grav al socialismului este acela că îl scoate din ecuație pe Dumnezeu, promovând secular umanismul și ateismul. Și orice este clădit fără Dumnezeu este sortit pieirii. În al treilea rând, o altă slăbiciune a socialismului este aceea că, pentru a putea funcționa, are nevoie de un mecanism de constrângere a indivizilor să o adopte, pentru că, în mod natural, întotdeauna, cei lipsiți de conștiință, care sunt mai lacomi și mai abili în manipulare, vor încerca să îi exploateze pe ceilalți, pentru a se îmbogăți și a căpăta o poziție privilegiată în societate. Acest lucru este și cel care atrage cele mai multe critici din partea opozanților, care susțin că este o ideologie totalitară.

În concluzie, dacă alegerile ar fi întotdeauna corecte și campaniile electorale ar fi sincere, aproximativ 80% din populație ar trebui să voteze cu stânga (socialism) și 20% cu dreapta (liberalism, conservatorism). Prin urmare dreapta nu ar putea să ajungă niciodată la guvernare într-un regim democratic.

În ceea ce privește alegătorul, înainte să decidă cu cine să voteze, în caz că mai crede în acest sistem, trebuie să aibă în vedere trei lucruri:

1. În ce măsură servește ideologia pentru care votează interesul general al națiunii?
2. În ce măsură servește ideologia pentru care votează interesul său și al clasei sociale din care face parte?
3. Îi permite ideologia pentru care votează să parvină la clasa/categoria socială, ale cărei interese aceasta le reprezintă?