Încremeniții în obsesia comunismului

Există încă destul de mulți români care, psihologic, au rămas în primii ani de după decembrie 1989, când obsesia națională era să scăpăm de comunism și să intrăm în raiul pe Pământ numit capitalism. Sunt unii azi care încă se luptă cu Iliescu, fantoma KGB-ului și foștii nomenclaturiști care, înmintea lor, nu ne lasă să avansăm spre democrație și occidentalism.

Conform ideilor acestor oameni încremeniți în timp, în România nu ar fi capitalism autentic, ci unul pervertit de ”neocomuniști”, aceștia fiind foștii comuniști, securiști și urmașii acestora. Ei cred că, dacă am avea un capitalim autentic, atunci peste tot ar curge lapte și miere și toți am fi prosperi și fericiți.

Dar să vedem cât comunism și cât capitalism este în România! Avem proprietate privată? Avem! Avem 82% economie privată? Avem! Avem economie națională centralizată, planificată de Stat? Nu! Cel puțin teoretic, orice român adult poate înființa o societate comercială? Poate! Avem piață de capital? Avem! S-au liberalizat prețurile din retail și energie? Da! Avem bursă? Avem! Până acum, oricine, cel puțin teoretic, a putut părăsi țara și a putut călători oriunde a avut chef? Da! S-a dat liber la retrocedări și vânzări/cumpărări de terenuri și imobile? S-a dat! Avem, cel puțin la nivel toretic, alegeri libere? Avem! Și atunci, UNDE E COMUNISMUL???

În cei aproape 31 de ani de post-comunism, toate partidele și alianțele care s-au perindat pe la putere, indiferent de culoarea politică și ideologia declarată, au aplicat DOAR politici neoliberale în economie, organizarea Statului și societății, adică ideologia dominantă în lume promovată pe întreaga planetă de SUA, încă de pe vremea lui Reagan. Deci, ce vreți mai capitalist de atât?

Pentru unii această pervertire a capitalismului minunat prin neocomunism nu are nicio legătură cu ideologia, prin ”stat comunist” ei înțelegând infiltrarea și controlul instituțiilor statului și economiei de către foști nomenclaturiști și securiști. Acest punct de vedere este nerealist, pentru că este imposibil ca la conducerea țării și în afaceri să avem numai oameni noi, imaculați, fără nicio legătură cu trecutul și care să mai fie și competenți din punct de vedere profesional. Fiecare cetățean al actualei Românii, de la cel cu țâța în gură, până la cel cu barba sură, fie au trăit în fostul regim comunist, fie sunt copilul sau nepotul cuiva care a trăit în comunism. Și plus de asta, nu îl poți angaja în administrația de stat pe nea Ilie de la Sculărie, care a lucrat la IMGB, ci tot pe cineva care a mai fost în acest domeniu și are pregătirea necesară. Dacă continuăm să gândim așa și căutăm doar oameni imaculați de trecut și cu „origine socială 100% sănătoasă”, nu vom scăpa de ”comunism” în veacul vecilor!

Comunismului i se mai reproșează faptul că ne-a transformat într-un popor de hoți, corupți, că este cauza lipsei cronice de organizare din instituții, lipsa de interes pentru problemele generale ale națiunii, lentoare în decizii etc. Toate acestea nu au legătură cu comunismul, ci țin de specificul național și regional. Dovadă stau țări precum Polonia și Ungaria, care au trecut de asemenea prin comunism, dar nu au aceste metehne pe care le avem noi.

Dacă vrem să mai avem o șansă de a merge înainte și de a salva țara din situația actuală, ar trebui să rupem definitiv legătura cu trecutul și să scăpăm de obsesia față de comunism și Rusia și să nu mai dăm crezare propagandei ”anti-comuniste” (făcută chiar de foști comuniști și securiști) care are ca scop să ascundă putreziciunea și lipsa de umanitate a sistemului capitalist și trădarea și vânzarea de țară praticate de clasa politică românească.