În capitalism, democrație înseamnă că toți cetățenii au drept de vot, ceea ce înseamnă că teoretic își pot alege în mod liber liderii. De asemenea, în democrație se spune că toți membrii societății sunt egali în fața legii, deși știm cu toții că banul face legea și cei bogați sunt ”mai egali” decât restul. Deci putem vorbi cel mult de o democrație politică.
Cu totul altfel stau însă lucrurile în cazul economiei. Economia nu este democratică. Poporul nu deține puterea economică, mai exact capitalul, acesta fiind concentrat în mâinile unei minorități numită oligrahie. Capitalismul este deci o dictatură economică a bogaților. Deci, cum putem avea democrație politică, într-o societate în care puterea înseamnă bani, iar banii sunt concentrați în mâinile câtorva?
Ceea ce face comunismul prin folosirea în comun a mijloacelor de producție este să redistribuie capitalul în mod egal în rândul maselor, acest lucru ducând la democratizarea economiei și la punerea puterii economice în mâinile poporului.
Asta nu înseamnă că în comunism se dorește ca toți oamenii să fie absolut egali, la fel de inteligenți, puternici, frumoși sau că nu mai trebuie să fie diferențe între femei și bărbați ori alte tâmpenii. Nu e vorba nici de excluderea oricărei forme de proprietate privată. Este vorba doar de asigurarea dreptății și echității sociale și de împărțirea corectă a rezultatelor muncii.
Având în vedere că procesul de producție este colectiv, proprietarii și acționarii companiilor neputînd face toată munca singuri (de fapt ei nu muncesc deloc), este corect ca de plusvaloarea rezultată din muncă să beneficieze în mod echitabil toți participanții, nu doar un mic grup de persoane care își însușesc cea mai mare parte a bogăției create doar în baza faptului că sunt proprietari sau acționari.
Comunism înseamnă la muncă colectivă, beneficii colective, în timp ce în capitalism la muncă colectivă, beneficiile sunt private.
Problema este ultrasimplificata si nu tocmai corect.
Sa nu uitam ca komunismul a fost inventat, distribuit si implimentat cu banii capitalistilor, iar ei stiau bine ce fac.
Orcat de bune rezultate ar fi avut comunismul avantajele finaciare erau, in final, aranjate in favoarea capitalistilor prin mecanismul The Big Three.
Pe de alta parte populatia este asa cum o stim, iar majoritatea pop. viseaza sa aibe Mai Mult ca Altii si mai ales fara munca, deci la un moment dat socialistii nu vor mai tinde catre comunism= egalitate, ci catre capitalism, afirmare egoist-liberalista, de altfel asa sa si intamplat.
Adevarul este undeva la mijloc si a fost experimentat cu succes in timpul Republicii Romane.
Un sitem polic si social se mentine foarte greu, cu mari eforturi si chiar sacrificii. E mai usor sa cuceresti decat sa stapanesti.
O adevarata Republica: res publicae = bunuri publice.
Daca toate resursele minerale si energetice ar fi exclusiv publice, daca anumite domenii de activitate ca armata cercetarea, biserica, invatamatul si sanatatea ar fi publice si apolitice, daca statul ar avea contracte numai cu companii de stat sau non profit si bancile ar fi in mana exclusiva a statului, atunci ar fi cele mai bune premize, republicane, respublicae, care sa asigure organizarea si regimentarea /alinierea unei societati care sa-si modeleze orientarile politice, fara a afecta activitatile administrative si de stat, in functie de evolutia „constiintei maselor” cum spunea Marx si cum procedeaza chinezii in materie de religie. Nimic nu’i etern si schimbarile pot asigura totusi o contnuitate a unei civilizatii mai mult decat decente. Sa urmarim planul chinez „China 2025”, nu mai e mult de asteptat si sa vedem daca China va reusi sa realizeze ce si-a propus: „Made, concepted and engineered in China” – Facut, conceput si inginerizat in China, China fiind deasupra tuturor nu mai poate fi invinuita ca a furat tehnologie si know how. Ramane de vazut. Eu unul am incredere in sistemul lor si pariez ca vor reusi.
Nu ai înțeles despre ce comunism vorbesc eu aici. Nu mă refer la comunismul despre care vorbește și știe toată lumea, ci la ce ar trebui de fapt să însemne comunismul.
Ma scuzi ca nu am prins ideea „comunismului” cum ar trebui el sa fie si m-am referit la Komunismul kosher, finantat de bankeri.
Din punctul meu de vedere este periculos sa folosesti o terminologie care este sensibil legata daca nu chiar similara cu experientele politice nefericite traite de romani si esteuropeni. Dificultatea si periccolul de neaderenta apare din momentul in care trebuie sa dovedesti ca e altceva, alt animal politic si lumea va vi inca sceptica. de aceea est mai usor sa schimbi termenii si sa nu lasi nici o indoiala sa impiedice oamenii sa se apropie de noul animal politic.
Vorba lui Mark Twain: „Este mai usor sa pacalesti pe cineva decat sa le demonstrezi ca au fost pacaliti!”
Multumesc pentru lamurire si sincere urari de reusita in marile proiecte ale vietii.
Nu am ca scop aderența cuiva la ideile mele. Dacă aș folosi o altă denumire decât ”comunism”, oamenii nu ar înțelege la ce mă refer.