Preţuri de până la trei ori mai mari şi salarii mai mici – aşa au simţit locuitorii peninsulei trecerea la moneda europeană în urmă cu nouă ani. Acum ar renunţa şi nu prea la euro.
O datorie externă colosală, un deficit bugetar cu multe semne de întrebare şi mişcări de stradă pe care nimeni nu le ia în seamă, pentru că pur şi simplu nu sunt bani. Toate acestea l-au speriat puţin pe grecul petrecăreţ şi nepăsător, care nu prea mai vrea acum credite noi, nu mai cumpără bunuri de larg consum şi se concentrează pe noi modalităţi de fentare a măsurilor pe care le plănuieşte statul.
Moneda, piatra de moară
În mijlocul dezorganizării, al tuturor informaţiilor contradictorii şi al instabilităţii economice din Grecia, oficialii UE au aruncat mănuşa: moneda euro, dacă nu este folosită corespunzător, ar putea fi „luată înapoi”. Discuţia aduce nori negri pe faţa grecilor, care îşi amintesc şi acum că euro a picat pe capul lor ca „o piatră de moară”.
Peste patru sau chiar cinci ani, românii se vor confrunta cu acelaşi scenariu – preţuri mai mari, salarii poate mai mici, după cum dă bine la rotunjire – şi, eventual, cu adevărate încurcături la ghişee. Sunt câteva extrase din istoria grecilor din urmă cu nouă ani.
Euro constituie un avantaj care le garantează grecilor ajutorul experţilor europeni şi chiar un oarecare sprijin financiar. Aceeaşi monedă unică poate fi privită acum ca un dezavantaj, pentru că nu-i poate ajuta direct să-şi reducă deficitul, prin devalorizarea monedei. Este metoda de care s-au folosit şi se folosesc din plin experţii Băncii Naţionale a României.
Nostalgia drahmei
Nimeni nu ştie cum şi-ar putea lua europenii „moneda înapoi”, dar nici nu şi-ar dori să afle. Excepţie face însă grecul de rând, căruia i se luminează faţa când se gândeşte la drahme. „Produsele s-au scumpit de două sau chiar de trei ori”, spune Irakis Vondikakis, care deţine o mică afacere de sticlărie. „Dacă pe 31 decembrie 2000, un kilo gram de roşii costa 150 de drah me, pe 1 ianuarie 2001 s-a făcut 450 de drahme, adică aproape 1,3 euro, ţinând cont de faptul că un euro era 340 de drahme”, adaugă Vondikakis.
Actualul proprietar al unui restaurant românesc din Atena descrie cum, în 2001, pe vremea când lucra ca vânzător într-un supermarket din Corfu, asista zilnic la următoarea scenă. “Când s-a trecut la euro, mulţi au fost înşelaţi. Gândiţi-vă că, în Corfu, majoritatea grecilor erau analfabeţi. Când cumpărau ceva, puneau teancul cu hârtii pe tejghea”, rememorează Ionel Galbeniţă.
Pe de altă parte, mediul bancar are o optică total diferită. „Piaţa nu mai poate funcţiona în absenţa euro. N-o să găsiţi niciun grec care să nu creadă asta”, potrivit lui George Poulopoulos, deputy general manager business planning and investor relations la Piraeus Bank.
EFECTUL „TRAGEDIEI GRECEŞTI”
Analist: Aderarea României la zona euro ar putea fi mai dificilă
Problemele financiare ale Atenei ar putea afecta, indirect, şi România, care va trebui să îndeplinească mult mai strict condiţiile necesare pentru aderarea la zona euro, apreciază, pentru EVZ, Fabian Zuleeg, analist la „European Policy Centre”, un thinktank cu sediul la Bruxelles.
„Cred că va fi mai dificil pentru celelalte statele membre UE să intre în zona euro, dacă moneda lor este considerată slabă sau dacă perspectivele îndatorării pe termen lung sunt considerate incerte, pentru că statele din zona euro văd acum care sunt dificultăţile pe care le pot avea dacă una dintre ţările care au aderat la moneda unică are probleme”, spune Zuleeg. România şi-a propus să adere la zona euro în 2015. Vorbind despre efectele negative pe care problemele Greciei le-ar putea avea asupra zonei euro, analistul „European Policy Centre” nu exclude un posibil ajutor financiar din partea celorlalte state membre. „În Tratat avem prevederi care stipulează că nu ar trebui să existe o intervenţie pentru susţinerea financiară a ţărilor din zona euro, dar cred că, ţinând cont de dependenţa pieţelor, guvernele UE vor încerca să găsească o soluţie”, spune Zuleeg.
Întrebat care ar fi lecţia pe care România ar trebui să o înveţe din problemele Greciei, Zuleeg insistă pe importanţa realizării la timp a reformelor structurale. Atena a avut ocazia să îşi reformeze finanţele publice, spune analistul, care indică spre anul aderării Greciei la UE, moment care i-a deschis accesul la fondurile structurale. „Un alt moment pierdut a fost cel al aderării la zona euro”. Aceste momente nu au fost folosite, iar acum reforma va fi mai dureroasă, spune Zuleeg.
În opinia analistului, în ţări precum România este necesar un plan pe termen lung pentru reformarea economiei. „Mă refer la reforma pensiilor, reforma salariilor pentru sectorul bugetar, reforma în sistemul de sănătate, reforma generală a cheltuielilor publice, reforma impozitării”, afirmă Zuleeg. (Adrian Cochino)
2001 anul în care grecii au adoptat moneda europeană
“Dacă pe 31 decembrie 2000, un kilogram de roşii costa 150 de drahme, pe 1 ianuarie 2001 s-a făcut 450 de drahme, adică aproape 1,3 euro, ţinând cont de faptul că un euro era 340 de drahme.”,
Irakis Vondikakis, om de afaceri grec
OPINILE UNUI BANCHER GREC
În Grecia, statul are probleme, sectorul bancar se simte binişor
Un mediu bancar stabil, confruntat cu haosul creat de datoriile statului şi panica venită pe turnanta crizei – aceasta este imaginea economiei greceşti în viziunea lui George Poulopoulos, de la Piraeus Bank.
EVZ: În ce situaţie se află băncile?
George Poulopoulos: Proble ma actuală principală este deficitul bugetar. Sectorul privat este întro situaţie mult mai convenabilă, exact opusul a ceea ce s-a întâmplat în Irlanda, unde sectorul bancar s-a prăbuşit şi avea nevoie de ajutorul statului. În Grecia, statul are probleme, în timp ce sectorul bancar se simte binişor. Statul ar putea crea probleme băncilor, care sunt în general comerciale, nu deţin active toxice şi au un capital solid şi stabil. Statul are o datorie mare şi un deficit mare. Perspectivele vizează o creştere economică de 0,2%, în timp ce în 2009 scăderea a fost de circa -1,2%.
Asta dacă luăm ca adevărate cifrele oficiale…
Da. Guvernul a anunţat -1,3%, în timp ce majoritatea organizaţiilor au menţionat -1,5%. Consumul a scăzut şi va mai scădea, iar şomajul a crescut de la 7,5% (cel mai mic nivel din ultimii 10-15 ani) – la 9,5%. Estimarea pentru 2010 e în jurul a 10,5%.
Ce părere aveţi despre legea care impune băncilor să nu execute silit niciun datornic până în vară?
Este o măsură de protecţie pentru cei care au probleme cu plăţile şi au o casă cu o valoare sub 300.000 de euro.
Sunt multe persoane care nu-şi pot plăti creditele?
Nu tocmai, dar numărul lor a crescut în comparaţie cu anii trecuţi. Ultimele date sunt din septembrie 2009: creditele cu restanţă de peste 90 de zile reprezintă 7%, faţă de 4,5% cât erau acum un an.
În alte ţări s-au introdus metode ca reeşalonarea creditului, de exemplu…
Noi am făcut ceva similar. Pentru ipoteci, de exemplu, am oferit clienţilor posibilitatea ca, pentru un an, să plătească doar 50% din rată. Urmând ca diferenţa să se adauge la finele perioadei, cu o extensie de timp negociabilă.
„Potenţialul României este uriaş”
Dacă statul va disponibiliza personal, mulţi nu-şi vor putea plăti datoriile. Există şi varianta reducerii cheltuielilor cu bugetarii?
Potrivit bugetului, acest lucru nu se va întâmpla. Planul este ca statul să reducă deficitul pentru majorarea veniturilor. Există, în prezent, doar un proiect pentru diminuarea numărului de salariaţi prin angajarea unuia singur la doi ieşiţi la pensie.
Nu vor aduce nemulţumiri în rândul oamenilor?
Ba da, e posibil să mai vedem greve.
Ce se întâmplă cu băncile greceşti pe alte pieţe?
Băncile greceşti s-au extins în regiune, mergând după clienţi, când multe companii greceşti au început să investească în aceste ţări – România, Bulgaria, Albania. În cazul nostru, după doi ani, ne-am extins, de la colaborarea doar cu firme greceşti la companii locale. În prezent, faţă de acum trei luni, premisele din regiune s-au îmbunătăţit, mediul economic e mai bun ca în Grecia, unde mediul economic este mai delicat. Suntem convinşi că potenţialul României este uriaş.
RESTAURANT DE LA NOI
La poalele Parthenonului se mănâncă româneşte
Pe unul dintre bulevardele largi ale capitalei elene, într-un pătrat de beton păzit de faţadele anoste ale blocurilor, câţiva copaci îşi întind braţele peste firma de lemn. Literele sunt scrise cu majuscule: “Restaurant Dorna”, iar dinăuntru răzbate o muzică veche, cu acorduri muşcate de un fâşâit inconfundabil.
Aici, Ionel Galbeniţă a pornit în 2006 o afacere de familie, contând pe bucătăria românească şi pe apetitul unui oraş bătut în lung şi-n lat de turişti. Patru ani mai târziu, proprietarul este un om realizat, cu profituri anuale de peste 150.000 de euro şi cu perspective certe post-criză.
Pe Ionel Galbeniţă, recesiunea nici nu l-a afectat atât de tare, din moment ce bilanţul pe 2009 s-a încheiat cu aproximativ aceleaşi rezultate financiare din 2008.
Istoria unei aventuri
La început, acum 14 ani, când a ajuns în Grecia, bărbatul făcea ce făceau toţi românii plecaţi din ţară la mijlocul anilor ’90: suferea şi muncea pe rupte. Ordinea e aleatorie.
Anii au trecut, Ionel Galbeniţă recunoaşte că a avut talentul de a se lipi de greci, iar în 2005 a cunoscut-o pe actuala sa soţie, româncă. Au decis să părăsească Corfu pentru Atena şi au deschis un restaurant. Spaţiul îi costă lunar 1.500 de euro, iar conform unei legi elene chiria creşte anual cu doar 3%.
Un pericol mai mare decât criza: interlopii
Situaţia economică dificilă prin care trece Grecia nu-l miră foarte tare pe român, pentru că în anii petrecuţi aici a învăţat ceva: “Legile sunt făcute doar pentru a fi încălcate”.
Pur şi simplu, taxele sunt o noţiune cvasi-inexistentă pentru grecul de rând. Adevărul este că nici statul nu se prea omoară să-şi preseze cetăţenii. De când a deschis restaurantul, Galbeniţă n-a avut decât un control de rutină. “Aici, ştii când vin să te controleze, se anunţă la televizor cu o săptămână înainte. Ai timp să-ţi pui toate actele în regulă”, admite bărbatul.
Locurile de muncă sunt aproape inexistente
Afaceristul ştie că situaţia sa este mai degrabă singulară: “E foarte greu să găseşti de lucru în perioada asta. Sunt mulţi români fără ocupaţie, pentru că majoritatea lucrau în construcţii. În plus, puţini au acte în regulă. Cei veniţi legal sunt mai norocoşi, pentru că beneficiază de ajutor de şomaj, adică 48% din salariu”.
Un pericol pândeşte totuşi restaurantele româneşti de aici: scandalurile interlope. Galbeniţă îşi selectează, din acest motiv, clientela, iar asta i-a asigurat supravieţuirea: din şapte restaurante româneşti aflate în Atena, în prezent mai funcţionează doar două.
Teodora Trandafir, Vlad Stoicescu, Sursa: www.evz.ro
Articol primit prin e-mail.