Majoritatea clădirilor din zona Unirii şi bulevardele adiacente, construcţii moştenite de pe vremea regimului comunist, au o arhitectură unitară fiind concepute sub forma unui ansamblu al unui proiect unic, izvorât din ambiţia lui Nicolae Ceauşescu. Din acestea fac parte atât „Casa Poporului”, „Biblioteca Naţională”, „Casa Radio” de la Eroilor cât şi şirurile de blocuri de locuinţe proiectate pentru nomenclaturişti, securişti şi alţi favorizaţi ai fostului regim.
După revoluţie o serie din aceste clădiri au fost preluate de diverşi „investitori”, instituţii, bănci şi fiecare a venit cu idei de renovare şi reconstrucţie a faţadelor şi structurii lor interioare. Rezultatul a fost un kitsch de toată frumuseţea, un adevărat regal al prostului gust şi al lipsei de viziune urbanistică.
Astăzi am trecut pe bulevardul Unirii şi am revăzut fostul magazin „Junior” transformat în „Tribunalul Bucureşti”. O monstruozitate greţoasă, care dovedeşte lipsa orcărei urme de simţ estetic din partea proiectantului.
Vis-a-vis, surpriză, au început lucrările pentru terminarea construcţiei „Bibliotecii Naţionale”, începută în 1986 şi abandonată după 1989. Din presă am aflat că proiectul aparţine Ministerului Culturii şi este finanţat printr-un împrumut de aproximativ 78,3 milioane de euro de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei fiind programat să dureze maximum 33 de luni.
Toate bune până aici, dacă facem abstracţie de valoarea împrumutului care nu este prea oportun pentru perioada prin care trecem. Dar felul cum va arăta clădirea nu prea mai are nicio legătură cu proiectul iniţial şi nici nu se mai încadrează în ansamblul restului clădirilor, din care face parte. Va fi încă o „măgăoaie” inestetică, la fel ca şi restul sediilor de regii şi bănci din zonă.
