Am considerat acest articol necesar, deoarece DeeDee, una din cititoarele mele, este de părere că postarea de aici se contrazice cu cea de aici.
Mă ocup de vreo 15 -16 ani cu acest subiect legat de subconştient, psihicul uman, capacităţile paranormale şi alte lucruri de acest gen. De aceea, ceea ce voi spune în continuare este o opinie pe care mi-am format-o în timp şi pe baza unor experienţe personale.Vreau să lămurim câteva lucruri legate de capacitatea „creatoare a gândirii” şi de aşa numita „gândire pozitivă”.
De când a fost lansat filmul „The Secret„, mai toată lumea are impresia că ştie despre ce vorbeşte atunci când este adus în discuţie subiectul „gândirii pozitive”. Vreau să atrag atenţia că filmul respectiv, pe care l-am văzut şi mi-a plăcut, nu doreşte să înveţe oamenii cum să beneficieze practic de pe urma aplicării în viaţă a gândirii pozitive, ci urmăreşte mai mult să-i încânte şi să-i entuziasmeze publicul, pentru ca, mişcarea creată în jurul acestui documentar să aibă astfel succes.
În primul rând, trebuie să fie clar pentru toată lumea că nu este posibil să schimbi lumea în care trăieşti, la comandă, doar imaginându-ţi ce îţi doreşti şi visând cu ochii deschişi. Gândiţi-vă doar la faptul că pe această planetă sunt peste 6 miliarde de suflete, care au fiacare capacitatea de a gândi şi de a imagina lucruri care nu există. Dacă fiecare ar putea să schimbe realitatea după cum doreşte, am avea peste 6 miliarde de realităţi, care s-ar bate cap în cap, ceea ce este practic imposibil.
Există totuşi or realitate subiectivă creată la nivel colectiv, pe care o numim „realitate consensuală”. Realitatea respectivă se creează în mod natural sau prin propaganda şi influenţa exercitată de anumiţi lideri. Religiile, credinţele şi superstiţiile sunt un exemplu bun în acest sens. Un exemplu mai lumesc îl reprezintă banii. Toată lumea este ferm convinsă că fără bani nu poţi să trăieşti, cu toate că acest lucru nu este decât o convenţie socială, neavând nicio legătură cu ordinea naturală a lucrurilor (animalele şi plantele pot trăi şi fără bani).
Dar să revenim la subiect. Prin gândire nu putem schimba realitatea obiectivă, dar ne putem acorda la o anumită stare, vibraţie a Universului, care corespunde cu ceea ce am gândit şi imaginat. Universul ne oferă o serie de posibilităţi, drumuri, pe care noi le putem alege în funcţie de cum gândim.
Asta presupune că:
- Ceea ce ne dorim se poate împlini numai dacă lucrul dorit este REALIST şi POSIBIL. Adică nu încalcă legile fizice şi universale.
- Dacă ne dorim ceva, nu este garantat faptul că se va împlini, dar se măresc şansele ca acea dorinţa să devină realitate.
De exemplu, dacă ne dorim să câştigăm, peste noapte, un miliard de euro, nu prea avem şanse să ne îndeplinim visul, dar dacă dorim să ne dublăm venitul, faţă de anul trecut, acest lucru este realist şi posibil, deci şi şansele ca acest lucru să se întâmple sunt mult mai mari. La fel, dacă ţi-ai pierdut serviciul, de exemplu, o atitudine optimistă nu-ţi va garanta că vei găsi imediat o slujbă, dar îţi va mări mult şansele, faţă de cazul în care ai fi pesimist şi disperat.
Pentru ca gândirea pozitivă să fie eficientă, ea trebuie să fie puternic imprimată în subconştient. Degeaba vă chinuţi să fiţi optimişti şi mereu cu zâmbetul pe buze, dacă subconştientul este suprasaturat cu gânduri pesimiste, de nesiguranţă, îngrijorare şi negativism, care au fost implantate de părinţi sau cei din jur, în anii de fragedă copilărie. Prin urmare gândirea pozitivă trebuie să plece din adâncul fiinţei, nu dintr-un efort de voinţă disperat. Din acest motiv unii oameni, care au avut o copilărie sănătoasă şi fericită par să obţină, fără efort, aproape tot ce îşi doresc, în vreme ce alţii, mai puţin norocoşi, se zbat din greu, fără a obţine rezultate notabile.
Subiectul este foarte complex şi nu poate fi epuizat aici, aşa că nu o să mă lungesc cu vorba. Trebuie reţinut că, pentru a aplica cu succes gândirea pozitivă, trebuie aplicate o serie de tehnici de programare mentală, a subconştientului, pe o durată destul de mare, de ordinul anilor. Simpla visare cu ochii deschişi şi simpla dorinţă, nu va aduce niciun rezultat palpabil, creând doar dezamăgire şi frustrare.
Pingback: Să ne lămurim cum e cu gândirea pozitivă - Ziarul toateBlogurile.ro
Asa. In sfarsit. In aproape toate locurile unde am citit despre gandirea pozitiva, se spunea ca ea face si drege. Plus cateva locuri care ziceau ca nu-i buna de nimic. Dar nimeni nu explica asa cum ai zis tu aici. Multumesc. (ma simt si flatata)
.-= DeeDee´s last blog ..Wishlist =-.
Ooo! 🙂
Eu zic sa mai studiezi; poate ca adevarul nu e chiar cel pe care il prezinti tu; poti sa mai cauti ceva pe la filosofie orientala, religie. Mai documenteaza-te un pic inainte sa te bagi cu atata convingere pe subiectul asta
Studiatul cărţilor şi filosofia nu folosesc la nimic, dacă nu ai experienţe practice. Experienţa trăită este singura care te duce la adevăr. Aşa, la nivel de teorie oricine poate să spună despre oricine că nu are dreptate şi că el ştie mai bine cum stau lucrurile.
Hai sa o luam altfel: tu ai folosit un vocabular si termeni din cultura ta. Ce ar fi daca ai incerca ceva termeni si „perspective” din religie si cultura orientala. Ca poate nu iti pare atractiv sau plazibil – dat fiind modul in care te-ai construit pana acum ca persoana este o cu totul alta problema. Poate ca nu esti suficient de „open-mind” chiar daca ai vrea sa crezi asta.
Draga mea, cum să te fac să înţelegi? Începând de prin 1990, am citit tone de cărţi şi materiale legate de filosofiile şi religiile orientale: budhism, hinduism, taoism, yoga, zen, qi gong, cabbala, astrologie, numerologie, tarot, meditaţie etc. Am practicat şi practic Qi Gong şi Tai Chi Chuan. Am fost pe la tot felul de cursuri, seminarii, conferinţe, am cunoscut şi discutat cu multe persoane cu autoritate în aceste domenii.
Problema este că eu vorbesc aici despre ştiinţă, bazată pe legi ştiinţifice şi cu rezultate în lumea reală. Dacă ţie îţi plac basmele, poveştile frumoase şi miturile care îţi stimulează imaginaţia este problema ta. Vocabularul şi termenii folosiţi nu contează, contează doar conceptul,adică la ce se referă aceştia. Dacă foloseşti cuvinte din sanscrită, chineză sau ebraică, asta nu înseamnă că ele au alt sens decât acela echivalent în limba română.
Nu o sa incep cu ce tocmai ai incercat sa derami: ca lumea ta este tocmai lumea creata de mintea ta.
In alta ordine de idei, daca tot spui ca ai citit atatea, admiti ca exista spiritul individual (Atman, Buddha, Duhul Sfant) – sau orice denumire ar purta el in fiecare religie; el este pur, absolut si etern. Functionarea noastra ca oameni este insa mediata prin intermediul mintii – care, in sine este o unealta nemaipomenita. Dificultatea sau cea mai mare provocare este de a lua acele hotarari ferme in privinta a ceea ce vrem cu adevarat si atunci lucrurile vor incepe sa se alinieze in vietile noastre. Daca tot pretinzi ca ai citit si argumentele tale se bazeaza pe ce ai experimentat, atunci cred ca ai pierdut ceva pe drum, sau te-ai pierdut tu insuti un pic pe drum.
S-ar putea să ai dreptate… cu siguranţă tu mă cunoşti mai bine decât mă cunosc eu însumi… mă cunoşti chiar mai bine decât te cunoşti pe tine…
Pai lasi raspunsul fara nici o provocare. Daca te simti bine in starea ta, no problem: Nu insist. Era ideea de a avea si a impartasi o perspectiva mai apropiata de adevar…