Am observat, în dezbaterile din ultimele zile, că există o percepţie greşită şi multă dezinformare în legătură cu persoanele plătite pe baza drepturilor de autor. Guvernanţii nu cunosc bine care sunt categoriile de persoane şi profesiile care se pretează la plata drepturilor de autor, iar cetăţenii neimplicaţi în această situaţie consideră că persoanele care beneficiază de venituri de acest gen sunt evazionişti, neplătindu-şi obligaţiile corespunzătoare unui salariat obişnuit.
Cred că sunt în măsură să explic cum stau lucrurile, deoarece am fost plătit timp de 4 ani pe baza unui contract DDA (drepturi de autor). La început am avut salariul minim pe economie, pe cartea de muncă, iar restul banilor plătiţi pe baza unui contract de cesiune a drepturilor de autor. Să nu vă imaginaţi că erau venituri colosale, din care să te îmbogăţeşti; suma totală încasată se ridica la nivelul unui salariu obişnuit, sub media pe economie.
După un an mi-a fost închisă cartea de muncă, banii fiind trecuţi în totalitate pe contractul DDA. Motivaţia conducerii a fost că sunt prea mari cheltuielile cu angajaţii şi trebuie să alegem între această opţiune şi aceea de a fi concediaţi. Rezultatul pentru mine a fost că nu am câştigat niciun ban în plus, în schimb am pierdut dreptul la asigurare medicală, şomaj şi vechimea în muncă, necesară calcului pensiei.
Deci, cei care consideră că persoanele plătite pe drepturi de autor fac evaziune fiscală se înşeală. Persoana plătită pe baza unui contract DDA este un angajat obişnuit, de regulă personal tehnic din presă, radio şi televiziune, care plăteşte impozit pe venit, lucrează 8 ore zilnic, dar nu beneficiază de protecţie socială, concediu, prime sau alte drepturi de care beneficiază un angajat pe baza unui contract de muncă. Cei care au de câştigat sunt patronii care îşi reduc astfel semnificativ cheltuielile cu personalul. Bineînţeles, există o categorie mai puţin numeroasă de beneficiari ai drepturilor de autor, care obţin venituri doar ocazional şi din mai multe surse, cum este cazul vedetelor şi al artiştilor „autentici”.
În ceea ce priveşte categoriile profesionale care se pretează la plata pe bază de drepturi de autor, paleta este mult mai largă decât cred guvernanţii. Nu numai sculptorii, pictorii şi scriitorii sunt „autori”, aşa cum crede ministrul Finanţelor, Sebastian Vădescu. Drepturi de autor au şi regizorii şi producătorii de film, fotografii, designerii, graficienii, creatorii de programe şi jocuri de calculator, interpreţii şi compozitorii de muzică uşoară sau simfonică, oamenii de ştiinţă care elaborează o lucrare sau o teorie ştiinţifică, inventatorii etc. În cazul jurnaliştilor, aceştia pot fi consideraţi beneficiari ai drepturilor de proprietate intelectuală, atât timp cât articolele de opinie pot fi asimilate cu creaţiile literare, iar producţiile de televiziune, creaţiilor cinematografice. Deci cei 500.000 de autori, despre care se vorbeşte atât, nu sunt un număr chiar aşa de mare cum consideră unii…
În concluzie, înainte să judecaţi şi să condamnaţi, mai bine informaţi-vă şi nu mai daţi crezare minciunilor guvernanţilor!