Calul troian din economia românească

După Revoluţie, Petre Roman a introdus legea 15/1990 prin care „proprietatea întregului popor” din comunism a fost trecută în cea a statului, pentru a se putea distruge şi vinde la fier vechi industria ceauşistă. Apoi a urmat naţionalizarea valutei de către Theodor Stolojan, care în combinaţie cu ţepuirea băncilor româneşti şi vinderea lor pe nimic la străini a dus la distrugerea capitalului autohton. Mai putem adauga la toate acestea inflaţia masivă provocată de Mugur Isărescu, pentru că interesul atunci era scăderea puternică a puterii de cumpărare a populaţiei.

După acest dezastru provocat în anii ’90, singura soluţie care era strigată ca din gură de şarpe de către politicieni în toate mass-media, era venirea „investitorilor străini”. Investitorii străini erau priviţi ca nişte zei pe care trebuia să-i implorăm pentru a ne aduce dezvoltarea, prosperitatea şi avansarea României la nivel occidental.

Dar faptele au arătat că lucrurile nu s-au întâmplat deloc aşa. Investitorii s-au dovedit mai mult a fi profitori şi jefuitori, care au ajuns azi să controleze 80% din economia ţării. Companiile româneşti, incapabile să reziste concurenţei, sabotate permanent de stat prin corupţie şi fiind la discreţia totală a băncilor străine, nu s-au putut dezvolta, lăsând loc doar celor dezvoltate pe baza afacerilor cu statul pe criterii clientelare şi păguboase pentru economie.

În acest timp multinaţionalele, profitând de legislaţia deficitară şi lipsa de experienţă a românilor, au făcut profituri imense, pe care le-au declarat în paradisuri fiscale, pentru a evita taxele şi impozitele, în vreme ce în ţară au declarat pierderile. Au vândut în România produse la preţuri occidentale, acordând în acelaşi timp salarii angajaţilor de la noi de 4 – 5 ori mai mici decât în restul Europei. Băncile protejate de BNR au împins populaţia la îndatorare extremă prin acordarea de credite facile şi cu clauze dintre cele mai dezavantajoase pentru clienţi, profitând de ignoranţa şi lipsa de experienţă financiară a românilor.

Aşa se face că astăzi statul român şi întreaga ţară este la discreţia şi la bunul plac al acestor „investitori străini”. Este suficient ca aceştia să îşi repatrieze masiv capitalul în ţările de origine, pentru ca România să intre rapid în colaps. Profitând de această poziţie de forţă, ei pot astăzi să impună guvernului român ce legi să adopte, interesele cui trebuie protejate, ce împrumuturi să contracteze şi de la cine etc.

Cel mai bun exemplu în acest sens este actualul pachet de legi pe care guvernul Băsescu-Boc se screme de câteva luni să îl adopte. Legile respective sunt modificate sub pretextul reformelor impuse de criză, dar dacă analizăm mai atent situaţia, scopul este cu totul altul, neexistând aproape nicio legătură între acestea şi măsurile de relansare a economiei.

Se lucrează la un nou Cod al Muncii, prin care salariatul român este transformat într-un sclav, acest lucru fiind făcut numai la cererea Consiliului Investitorilor Străini şi a Camerei de Comerţ Româno-Americane. Legea pensiilor va garanta, prin modificarea modului de recalculare a punctului de pensie, o pensie din ce în ce mai mică, pentru actualii angajaţi, care de altfel vor avea mari şanse să iasă la pensie după ce au murit deja. Legea salarizării va garanta salarii şi mai mici pentru cei cu salarii mici şi salarii şi mai grase pentru cei puţini cu salarii foarte mari, iar legea educaţiei este reformulată numai pentru a satisface unele capricii ale lobby-ului maghiar şi pentru a tâmpi definitiv generaţia tânără a naţiunii.

În consecinţă orice speranţă că vom ieşi din mizerie doar prin forţe proprii şi muncă susţinută este doar un vis, pentru că în prezent 80% din munca noastră intra direct în conturile unor străini şi hoţi autohtoni. Şi lucrurile nu par să se schimbe prea curând, dimpotrivă, pe măsură ce aceste măsuri ale guvernului avansează vom deveni tot mai săraci şi mai înrobiţi „investitorilor străini”.