Aud des în mass-media formulări de genul „fotbalistul X a investit într-un Ferrari”, sau „vedeta Y a investit într-un Rolex”, sau „cutare a investit într-o excursie în Caraibe”. Confuzia gravă care se face aici este aceea că se consideră nişte cheltuieli aberante ca fiind „investiţii”.
Nu trebuie să fii doctor în economie ca să îţi dai seama, dacă ai puţină inteligenţă, ce este aceea o investiţie şi ce înseamnă o cheltuială. Investiţia este acea acţiune prin care bagi nişte bani într-o „combinaţie” şi scoţi mai mulţi bani decât ai băgat. Cheltuială este atunci când dai o grămadă de bani pe ceva, mai mult sau mai puţin util şi nu mai recuperezi nimic, nici măcar banii băgaţi iniţial.
La nivelul omului obişnuit, să zicem că cineva cumpără blugi în valoare de 1000 de RON, îi vinde la Obor şi încasează 1.400 de RON. Îşi recuperează cei 1000 de RON investiţi şi face un profit de 400 de RON. Aceasta este o INVESTIŢIE.
Acum să ne imaginăm situaţia cuiva care cumpără un iPhone 4. Plăteşte pentru el în jur de 3000 de RON şi cu ce se alege? Cu o jucărie frumoasă şi distractivă, care îi mai mănâncă alte câteva sute de RON pentru accesorii, aplicaţii şi alte „floricele” şi rămâne cu un minus de 3000 de RON în buzunar. Aceasta este o CHELTUIALĂ.
Acum să revenim la nivel „macro” şi să citim în ziarul „Gândul” despre Elena Udrea care vrea să construiască în următorii ani, 30 de săli polivalente care costă 320 milioane de euro. Ministresa Turismului şi Dezvoltării Regionale numeşte acest program investiţie. Dacă este o investiţie, înseamnă că trebuie să genereze profit, nu?! Iar profitul trebuie să fie pentru STAT, nu pentru afaceri de familie sau de partid! Deci, ce profit ar putea aduce sălile de sport ale Elenei Udrea şi prin ce modalitate s-ar putea recupera cele 320 milioane de euro proveniţi din alocaţii de la bugetul de stat, alocaţii de la bugetul local, credite externe şi “alte surse de finanţare legal constituite”???
Argumentul invocat de madam Udrea este că se vor crea locuri de muncă şi vor profita de pe urma proiectului şi afacerile mici din zonă. OK, salariile şi ciuguleala firmelor locale se vor face din banii alocaţi proiectului, parte din ei împrumutaţi din afară. Dar profitul şi recuperarea investiţiei nu s-ar putea realiza decât prin bani încasaţi din afara ţării, pentru că altfel nu am făcut decât să ne furăm singuri, căciula!
În concluzie, ce facem aici, investiţii sau cheltuieli inutile?!
Cred ca aceste sali vor aduce cu adevarat o dezvoltare in momentul in care mai multa lume ar avea o strategie precum Udrea.